Am să vă rog să aveți răbdare cu mine și să nu vă grăbiți să mă judecați, cel puțin nu fățiș. Poate este doar un proces de evoluție, de de-românizare către suedizare, doar o fază prin care trec. Cine știe? Însă, momentan, mă găsesc în faza aia în care compar România cu Suedia, românii cu suedezii, mă revolt, rămân dezamăgită, sper, mă bat singură pe spate prietenește și o iau de la capăt. Văd "foamea" voastră de a afla mai multe despre cum este aici, o văd și o recunosc, pentru că am avut-o și eu înainte să plec din țară iar acum se stinge încet-încet. Dar nu vreau să rămâneți frustrați că v-am lăsat nelămuriți. Vreau să știți și voi ce se află dincolo de Ungaria, Austria, Germania și Marea Baltică, și să decideți singuri dacă România vă merită sau nu.
Am plecat din orașul în care parcarea de 1,5 lei era evitată și taxa lui Mazăre din Mamaia era hulită. Aici o parcare de 12 lei/h este considerată ieftină, acceptabilă și ai fost un norocos că ai găsit-o în Stockholm, iar dacă ai luat bilet de parcare și ai depășit ora trecută pe el cu 2 minute îți iei amendă: de la 250 lei în sus.
La intrarea în Stockholm, pe autostradă, sunt puse camere care înregistrează fiecare suedez de câte ori a intrat în oraș și-l taxează cu 5 lei pe intrare, iar la sfârșit de lună (sau periodic, nu știu exact) acesta primește factură acasă. Este considerat un lucru normal. La fel ca și drumurile lor naționale care au câte 4 benzi (în medie) pe sens. Ești tentat să-i dai 130 ca la noi pe A2, dar limita e totuși de 90 sau 70, depinde de zonă. La fel de normal este pentru ei și să facă în munte gaură ca să treacă o autostradă decât să îl ocolească, și să toarne beton pe ploaie torențială sau zăpadă.
La ora 19:00 se închid toate magazinele, mall-urile, pentru că lumea mai are și viață personală, nu lucrează până la 22, ca românii. Vezi nenumărați bicicliști, joggeri, sportivi, de ți se face și jenă că tu ești în mașină la semafor și că prin țeava din spate poluezi aerul. Sunt bărbați îmbrăcați la costum pe bicicletă, cu cască de protecție, mămici cu copii pe roata din spate, pe care au urcat un scaun special de copii, bătrânici etc.
Babele lor nu au batic, fuste lungi și se mișcă greu până la poștă sau la coadă la puii lui Mazăre. Nuu... au rucsac în spate, ținută sport Nike, un câine de lesă și fac mișcare: ori merg alert, ori merg pe bicicletă, ori își fac de lucru cu o sacoșe pe roți plină cu cutii de reciclat și sticle de plastic să-și ia banii pe ele. Se găsesc automate de colectare a cutiilor de bere/cola etc și a bidoanelor de plastic/sticlă și în schimbul lor primești un bon valoric pe care-l poți cheltui în magazinele în care sunt amplasate. Cultul aruncatului gunoaielor pe jos nu există. Sunt coșuri de gunoi dedicate sticlelor, hârtiilor, plasticului etc. Lumea se deplasează și le duce la locul lor. Nu se vorbește tare, nu se țipă, nu se cântă (mai puțin fi-miu care se trezește să urle-n mall, dar e ok, pentru că sunt foarte toleranți cu copiii). Apropo de copii, în majoritatea magazinelor, au câte un colț dedicat copiilor: o măsuță cu niște piese de lego, creioane colorate.. ceva, ca s-o lase pe mami liniștită la shopping :) - highly appreciated by me! :))
Copiii mănâncă dulciuri doar sâmbăta. Nu mă-ntrebați de ce, așa e tradiția, și așa l-am obișnuit și pe Tudor. Și nici noi nu mâncăm (în prezența lui :) ). E mai bine și pentru noi și pentru copii.
Ieri de 1 iunie am fost la un loc de joacă pentru copii, unde se plătea echivalentul a 60 lei pe 3 ore și te puteai distra cu copilul tău cât voiai. O hală de dimensiunea unui Carrefour românesc cu tot ce-ți trece prin minte: castele gonflabile de țopăie copiii, pistă de karting cu triciclete, tobogane imense, puști cu bile din acelea mari, bărci de pirați etc. Era un colțișor și pentru părinți unde puteau bea o cafea liniștiți. Zgâlțâitul copilului în public? ne-recomandat. Riști să rămâi fără el. Sunt foarte serioși când vine vorba de așa ceva sau chiar de bătutul nevestei, o tradiție încă respectată cu stoinicie la noi, în România. Soția/concubina dacă a apucat să depună plângere la poliție că ai mângâiat-o mai dur cu metacarpianul, doar ca să te învețe minte, nu mai poate să o retragă. Și uite așa ajungi la pârnaie.
Cu alte lucruri sunt foarte toleranți: homosexualitatea, pierce-urile, tatuajele, freze ciudate. Sunt toate ok. Nu se uită nimeni ciudat la tine, nu ești discriminat. Poți fi director de bancă, doctor sau orice. Dacă-ți știi meseria e tot ce contează.
Alcoolul e cam de 2-3 ori mai scump ca la noi și se găsește doar în magazine speciale pentru așa ceva: System Bolaget. În alimentări găsești doar bere cu alcool 2% maxim. De câte ori am cumpărat alcool, cam în 70% din cazuri mi s-a cerut ID să vadă ce vârstă am. Flatant zic, dar acum Miguel mă cunoaște și-mi zâmbește :). Sunt cuminte, cumpăr doar cidru de mere cu alcool 4,5%, nu mă arunc la vodkă sau whiskey.
Spre a nu vă plictisi, fac o pauză cu promisiunea că revin și cu alte detalii. Stay tuned!
sâmbătă, iunie 2
miercuri, mai 30
cugetări din Suedia
Viața "la Suedia" - mă întrebați mulți în particular cum e? a meritat să plecăm din țară? e mai bine ca la noi? câți covrigi au câinii în coadă? am obținut ce am vrut?
Hai să punem lucrurile într-o ordine: noi nu am plecat ca să scăpăm de greu. Greul se găsește și aici, cam la fel ca și la noi. Nu am plecat la râuri de lapte și miere și ulcele de monezi cu aur de la poalele curcubeului. Am fost acuzați de români (încă nu știu dacă să pun acest cuvânt în ghilimele) de aici că ne-am lepădat de România ca de satană. Că nu suntem "naționaliști", că ne dezicem de originea noastră. Pe mine încă mă îngrețoșează falsul patriotism pe care-l afișează românii "fugiți" din țară care susțin toate românismele mediocre în fața suedezilor doar pentru că "trebuie să fim uniți". Da, dar nu ipocriți. Hai să fim uniți în susținerea valorilor în care credem, nu în susținerea unor lucruri în care nici măcar nu credem doar pe principiul că sprijinim TOT ce vine din România. Dacă sunteți atât de fani România de ce ați plecat, 'fraților", din ea? stați acolo și luptați pentru ea. E ușor să te dai patriot când ai ajuns să lucrezi pe salariu european la o multinațională și nu ți-e în grijă că Boc îi micșorează pensia lu' mă-ta-marea și-a lu' tac-tu-mare mâine cu 50% și ajungi să-i întreții și pe ei, dar stai, că de fapt și ție ți-a redus salariul cu 30% (că e criză) și nu ai din ce să-ți plătești ratele . Acum înțeleg și reticența altor români de aici de a cunoaște și alți români. Am plecat din țară tocmai ca să scăpăm de sentimentul pe care ni-l dă. De manelele de la scară și micii din curtea blocului, de "hai frate că merge și-așa, facem o combinație și iese", de țigăneli a la Măruță sau Tucă șou, de sistemul politic defectuos și de șpăgi.
Nu vorbesc în numele lui Adi. El are motivele lui proprii. Dar, eu, am plecat din România pentru că îmi dădea sentimentul de zădărnicie. Aveam senzația că orice făceam un trai decent în România înseamna doar să ai datoriile plătite la zi. Întrebați în jurul vostru: câți dintre prietenii voștri au TOATE datoriile plătite la zi? sau.. câți nu au credite sau carduri descoperite? Câți se culcă liniștiți noaptea că nu le vin înștiințări în poștă?
Când m-am născut nu am avut posibilitatea de a-mi alege o țară în care aș vrea să trăiesc. Acum îmi acord mie și familiei mele șansa/luxul ăsta. Vreau să locuiesc în Suedia pentru că aici bunul simț nu este luat drept prostie (decât poate de către alți români). Aici nesimțirea se plătește scump (în amenzi).
Știți ce cred suedezii? că în România, pentru că e membru UE, salariile sunt echivalente cu cele din restul uniunii, adică 1200€ salariul minim. Când au auzit că salariul mediu (nu minim) este de 400-500€ au făcut ochii cât cepele.
Claxoane în trafic? n-ai să auzi decât de la taximetriști, și acelea foarte scurte și numai dacă din neștiință/nesimțire te afli pe banda lor. Da, ei au banda lor dedicată aici. Nu se bagă nimeni în față la ambuteiaje. Stau toți la rând, cuminți.
Dar ca să revenim la oile noastre, în concluzie, nu regret că am plecat din țară, chiar dacă ne e deja un dor imens de părinți, prieteni, serile de canastă și sindrofii. Toate astea se pot recupera. Una peste alta da, a meritat relocarea. O recomand, dar nu oportuniștilor care vin la plesneală fără nici un ban în buzunar că poate-poate, ci celor care sunt foarte buni în ceea ce fac, profesioniști și sunt frustrați de România.
Hai să punem lucrurile într-o ordine: noi nu am plecat ca să scăpăm de greu. Greul se găsește și aici, cam la fel ca și la noi. Nu am plecat la râuri de lapte și miere și ulcele de monezi cu aur de la poalele curcubeului. Am fost acuzați de români (încă nu știu dacă să pun acest cuvânt în ghilimele) de aici că ne-am lepădat de România ca de satană. Că nu suntem "naționaliști", că ne dezicem de originea noastră. Pe mine încă mă îngrețoșează falsul patriotism pe care-l afișează românii "fugiți" din țară care susțin toate românismele mediocre în fața suedezilor doar pentru că "trebuie să fim uniți". Da, dar nu ipocriți. Hai să fim uniți în susținerea valorilor în care credem, nu în susținerea unor lucruri în care nici măcar nu credem doar pe principiul că sprijinim TOT ce vine din România. Dacă sunteți atât de fani România de ce ați plecat, 'fraților", din ea? stați acolo și luptați pentru ea. E ușor să te dai patriot când ai ajuns să lucrezi pe salariu european la o multinațională și nu ți-e în grijă că Boc îi micșorează pensia lu' mă-ta-marea și-a lu' tac-tu-mare mâine cu 50% și ajungi să-i întreții și pe ei, dar stai, că de fapt și ție ți-a redus salariul cu 30% (că e criză) și nu ai din ce să-ți plătești ratele . Acum înțeleg și reticența altor români de aici de a cunoaște și alți români. Am plecat din țară tocmai ca să scăpăm de sentimentul pe care ni-l dă. De manelele de la scară și micii din curtea blocului, de "hai frate că merge și-așa, facem o combinație și iese", de țigăneli a la Măruță sau Tucă șou, de sistemul politic defectuos și de șpăgi.
Nu vorbesc în numele lui Adi. El are motivele lui proprii. Dar, eu, am plecat din România pentru că îmi dădea sentimentul de zădărnicie. Aveam senzația că orice făceam un trai decent în România înseamna doar să ai datoriile plătite la zi. Întrebați în jurul vostru: câți dintre prietenii voștri au TOATE datoriile plătite la zi? sau.. câți nu au credite sau carduri descoperite? Câți se culcă liniștiți noaptea că nu le vin înștiințări în poștă?
Când m-am născut nu am avut posibilitatea de a-mi alege o țară în care aș vrea să trăiesc. Acum îmi acord mie și familiei mele șansa/luxul ăsta. Vreau să locuiesc în Suedia pentru că aici bunul simț nu este luat drept prostie (decât poate de către alți români). Aici nesimțirea se plătește scump (în amenzi).
Știți ce cred suedezii? că în România, pentru că e membru UE, salariile sunt echivalente cu cele din restul uniunii, adică 1200€ salariul minim. Când au auzit că salariul mediu (nu minim) este de 400-500€ au făcut ochii cât cepele.
Claxoane în trafic? n-ai să auzi decât de la taximetriști, și acelea foarte scurte și numai dacă din neștiință/nesimțire te afli pe banda lor. Da, ei au banda lor dedicată aici. Nu se bagă nimeni în față la ambuteiaje. Stau toți la rând, cuminți.
Dar ca să revenim la oile noastre, în concluzie, nu regret că am plecat din țară, chiar dacă ne e deja un dor imens de părinți, prieteni, serile de canastă și sindrofii. Toate astea se pot recupera. Una peste alta da, a meritat relocarea. O recomand, dar nu oportuniștilor care vin la plesneală fără nici un ban în buzunar că poate-poate, ci celor care sunt foarte buni în ceea ce fac, profesioniști și sunt frustrați de România.
luni, mai 28
sâmbătă, mai 5
din Viena
Bună seara,
Am părăsit România. Am lăsat-o în urmă cu bune, cu rele, cu gunoaie și trafic infernal. Știu că sună clișeistic, dar pur și simplu nu mă rabdă degetele să nu vă povestesc cum se simte când ieși pentru prima dată din România, la aproape 30 ani. M-am simțit de parcă așteptam să fluiere cineva după mine la vamă, că mi-am depășit teritoriu ogrăzii. Mă tot uitam în spate să văd dacă vamaiotul nu s-a răzgândit și vrea să ne scotocească prin valize, eventual și o percheziție corporală. Ei bine, și am ieșit. În Ungaria momentan, am aterizat pe o autostradă asemănătoare cam 95,3% cu autostrada noastră (singura) A2. Diferența este că la unguri... așa sunt MAI MULTE autostrăzi, nu doar 100km între capitală și litoral. Mă uit în jurul meu, de pe autostradă, și îmi dau seama că mă deranjează ceva. Ceva grav. Și mă nimerește: am realizat. Ăștia nu au bălării, nici măcar pe marginea autostrăzii. Nu există teren ne-lucrat, iarbă necosită. Până și în păduri, iarba e tăiată. E totul ordonat, așezat, pieptănat.
Am poposit la un restaurant de-mpinge tava la marginea Budapestei. Nu ne-am uitat la bani că oricum plăteam cu cardu’. Am presupus doar că astfel de restaurante sunt ieftine ca la noi. Erau gen mănânci cât poți și leșini după, tu plătești doar farfuria, nu și conținutul. După ce te saturi te duci la casă, spui numărul mesei și te taxează. 2600 de forinți mai exact. După convertorul meu și cel de pe net ar fi însemnat 4000 lei. Mi-a stat inima-n loc. Intru repede pe contul meu online să văd cât mi-a luat unguroaica de pe card, erau doar 40 de lei. Am respirat ușurată. Fi-le-ar forinții ai naibii că mă luase cu călduri. Am mâncat și ne-am reîntors la drum.
După vreo alte 2 ore în care am făcut cam 270 de km am ajuns și în Viena. Ce să zic? Superbă. Mâine mergem să pozăm tot de prindem.
Ne-am cazat la un hostel (un gen de pensiune în care camerele au paturi supraetajate, ca la armată, doar că nu avem chiriași lăței :)) de unde se vede toată Viena. O vedere SUPERBĂ. Iar: voi reveni cu poze mâine. Wirelessu' merge cam din doi în paișpe, dar dacă ies pe hol reușesc să trimit un mail de bine de rău.
M-aș putea obișnui cu Viena... dar ea cu mine? :)
Cazare: 50€/noapte (mic dejun inclus)
Later edit: iată și câteva fotografii de la hostel și cu vederea de aici de sus
M-aș putea obișnui cu Viena. Chiar foarte ușor :). Prețurile sunt doar cam cu 30% mai mari ca în Ro, dar se vede clar o diferență de civilizație.
vineri, aprilie 27
joi, aprilie 26
Părăsim România
Nu am mai scris de secole pe blog, dar acum este cazul să vă înștiințez că dezertăm din România, și mai exact Constanța, iar ca să fiu și mai exactă, apartamentul pe care timp de 29 de ani l-am numit acasă. L-am vândut. Am dat pasărea din mână pe cea închiriată. Vom purcede la începutul lunii mai către Suedia. Lăsăm în norul de praf părinți, rude, prieteni și un stat hărțuitor și neprietenos pentru a-i oferi lui Tudor opțiuni care, considerăm noi, îl vor face să devină persoana pe care toți o invidiază.
Nu voi începe inutil să scriu doine despre Suedia și sudalme despre România. Le știți cu toții și vă izbiți brutal de ele în fiecare zi și la fiecare taxă, lege de micșorare a pensiilor/salariilor, perioadă electorală etc. Noi am ales calea ușoară. Să plecăm. După ce statul ne-a jumulit ca un cocoș ce are pică pe vreo găină mai împiedicată, noi am aruncat perforatul steag alb și ne-am dat demisia ca cetățeni ai României. Să rămână cei care mai au răbdare sau tupeu. Noi am fost epuizați de ambele.
Așadar, ca să nu lungesc discursul, am făcut tot ce era de făcut pentru a părăsi legal țara, am plătit toate birurile ridicole și vă salutăm din Suedia, Stockholm.
O să mai dau check-in-uri din Europa, întrucât plecăm cu mașina, să avem posibilitatea să vedem și noi Europa.
Nu voi începe inutil să scriu doine despre Suedia și sudalme despre România. Le știți cu toții și vă izbiți brutal de ele în fiecare zi și la fiecare taxă, lege de micșorare a pensiilor/salariilor, perioadă electorală etc. Noi am ales calea ușoară. Să plecăm. După ce statul ne-a jumulit ca un cocoș ce are pică pe vreo găină mai împiedicată, noi am aruncat perforatul steag alb și ne-am dat demisia ca cetățeni ai României. Să rămână cei care mai au răbdare sau tupeu. Noi am fost epuizați de ambele.
Așadar, ca să nu lungesc discursul, am făcut tot ce era de făcut pentru a părăsi legal țara, am plătit toate birurile ridicole și vă salutăm din Suedia, Stockholm.
O să mai dau check-in-uri din Europa, întrucât plecăm cu mașina, să avem posibilitatea să vedem și noi Europa.
joi, februarie 16
Cu timpul inveti... Jorge Luis Borges
Dupa un anumit timp, omul invata sa perceapa diferenta subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva si ca a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta, si asa, omul incepe sa invete... ca saruturile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promisiuni, si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi, si invata sa-si construiasca toate drumurile bazate in “astazi” si “acum”, pentru ca terenul lui "maine" este prea nesigur pentru a face planuri ...
si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc, insa, la jumatate drumului.
Si dupa un timp, omul invata ca, daca e prea mult, pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui arde si calcineaza.
Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina si-si impodobeste propriul suflet, in loc sa mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori.
Si invata ca, intr-adevar, poate suporta, ca intr-adevar are forta, ca intr-adevar e valoros, si omul invata si invata ... si cu fiecare zi invata.
Cu timpul, inveti ca a sta alaturi de cineva pentru ca iti ofera un viitor bun, inseamna ca, mai devreme sau mai tarziu, vei vrea sa te intorci la trecut.
Cu timpul, intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale, fara a pretinde sa te schimbe, iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti.
Iti dai seama cu timpul ca, daca esti alaturi de aceasta persoana doar pentru a-ti intovarasi singuratatea, in mod inexorabil, vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi.
Ajungi, cu timpul, sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati, si ca cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai tarziu, se va vedea inconjurat doar de false prietenii.
Cu timpul, inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie, pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit.
Cu timpul, inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine, dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face.
Cu timpul, intelegi ca, daca ai ranit grav un prieten, e foarte probabil ca niciodata prietenia lui nu va mai fi la aceeasi intensitate.
Cu timpul, iti dai seama ca, desi poti fi fericit cu prietenii tai, intr-o buna zi, vei plange dupa cei pe care i-ai lasat sa plece.
Cu timpul, iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta nu se va mai repeta niciodata.
Cu timpul, iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana, mai devreme sau mai tarziu, va suferi aceleasi umilinte si dispret, dar multiplicate, ridicate la patrat.
Cu timpul, inveti ca, grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca, asta va determina ca, in final, ele un vor mai fi asa cum sperai.
Cu timpul, iti dai seama ca, in realitate, cel mai bine nu era “viitorul”, ci momentul pe care-l traiai exact atunci.
Cu timpul, vei vedea ca, desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur, iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine si acum s-au dus si nu mai sunt...
Cu timpul, vei invata ca, incercand sa ierti sau sa ceri iertare, sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor, sa spui ca ai nevoie, sa spui ca vrei sa fii prieten, dinaintea unui mormant, nu mai are nici un sens.
Dar din pacate, se invata doar cu timpul...
vineri, februarie 10
Merită văzut!
Probabil că dacă se aprobă ACTA, acest film va fi cenzurat. Așa că vă recomand să-l vedeți cât mai puteți.
luni, ianuarie 30
-6 kg în 30 zile
M-ați întrebat mai mulți dintre voi cum am reușit. Nu vă voi minți, nu este o cură miraculoasă într-o pastilă, și vă trebuie al naibii de multă ambiție. Probabil că v-am pierdut de la propoziția antecedentă, pentru că ambiția mi-a lipsit și mie foarte multă vreme. La fel și soțului meu care a slăbit doar vreo 2 kg, pentru că tot are porțiile foarte mari :). Dieta mea a ținut de niște reguli pe care mi le-am impus. Dacă se găsește printre cititorii mei un medic nutriționist, îl rog insistent să mă critice sau să mă laude, după caz.
1. Bea minim 2,5L apă/ceaiuri neîndulcite la temperatura camerei. Asta îți va accelera metabolismul, mai ales dacă ești un caracter sedentar.
2. Renunță la toate mizeriile gen: cola, sucuri bio, alcool. Sucuri naturale, doar dacă le faceți voi.
3. Renunță la orice fel de dulciuri și snack-uri. Curăță toată casa de ele. Eu încă mai țin ciocolata la vedere și sunt mândră să spun că nu mă mai tentează câtuși de puțin, pentru că mă gândesc că pentru o gură de ciocolată pentru care mă voi simți mega-vinovată mă dau înapoi cu câțiva pași din scopul pe care mi l-am setat.
4. Ține un jurnal în care-ți notezi tot ce mănânci în cursul zilei, cu calorii, intervale orare. La fel și pentru apă. Te motivează să bei cât mai multă. Eu am ajuns să beau cam 4-4,3 l pe zi. Există aplicații de smartphone-uri pentru asta, foaaarte bune. Pentru iPhoniști, MyNetDiary e grozav. Are o iconiță cu un măr verde învelit într-un metru de croitorie. Face inclusiv un chart cu evoluția kilogramelor de care ai scăpat, măsurile corpului (am dat jos cam 4 cm de peste tot), poze de before and after, te ajută să calculezi caloriile mâncării pe care o prepari, dacă spui ce ai folosit la gătirea ei. După ce-ți introduci toată mâncarea de pe parcursul zilei, la sfârșit îți spun de câte fibre mai aveai nevoie la micul dejun, proteine, calciu etc. Pe mine m-a ajutat această aplicație cam o săptămână, până am început să "simt" caloriile produselor. Acum bag doar nr de kg pentru a vedea chart-ul. E foarte motivațional. Cântărirea se face dimineața, după ce mergeți la toaletă, pe nebăute, nemâncate.
5. Zilnic prepar o supă de legume. Poți mânca pe săturate, are calorii foarte puține și vitamine foarte multe.
6. Puteți mânca paste din grâu integral, dar cu sos-ul fără grăsimi gen unt, smântână.
7. Nu amestecați proteinele cu carbohidrații la o singură masă.
8. Mișcarea nu strică, dar eu nu prea am făcut… De-abia aștept să se-ncălzească să ies cu bicicleta iar.
9. De câte ori te ronțăie foamea mănâncă un fruct. Portocalele nu mi-au lipsit. Morcovii sunt foarte buni, deoarece conțin fibre și, alături de varză, sunt singurele legume pe care dacă le mănânci slăbești, deoarece corpul folosește mai multe calorii să le digere, decât au ele ca aliment. Ardei grași, dulci.. un deliciu ca snack, sau merele. Migdalele sau fisticul, ne-prăjite, sunt snack-uri foarte bune între mese. Dar nu mai mult de 10-20 de migdale (fistic se poate și ceva mai mult).
10. Nu mânca la o masă mai mult de 150-200g de mâncare. Mai bine mănânci mai des câte 150g decât să mănânci o singură dată 600g. Bea înainte de masă un pahar de apă de 300ml și cu siguranță te vei simți plin după o masă. Cu timpul, stomacul tău va reveni la normal și nu va mai simți nevoia să-l umpli până la 600-1000g/masă. Dacă se întâmplă să nu reziști la vreun dulce sau un fel de mâncare preferat gen cartofi prăjiți, pizza etc gustă. Dar puțin de tot și mestecă foarte mult. Dar să nu se întâmple zilnic, da? Cu timpul simțul gustului va reveni la normal, și vei savura orice fruct, orice mâncare, fără sare sau unt sau prăjeală. Credeți-mă că un cartof prăjit (erau preferații mei) mă lasă total rece și mi se pare scârbos și fad ca gust. La fel cu prăjelile gen chiftele, pui prăjit… am mâncat după multă vreme o chifteluță prăjită. Mi-a picat în stomac ca o ghiulea.
11. Citește pe etichetele produselor când le cumperi. Mănâncă foarte multe fibre dimineața. De obicei le iau din musli. Noi ne facem cumpărăturile de la raionul BIO din Auchan. Brânza am înlocuit-o cu tofu. Delicios. Carne mâncăm cam o dată pe săptămână, iar atunci este pește, sau fructe de mare. În rest gătesc cu bucățele de soia. Dacă știi să o gătești, delicioasă. Și aceasta o dată cam la 2-3 zile. Lapte beau cam la 3 zile.. în rest bem lapte de soia. Proteinele le luăm din produsele vegetale, iar de 20 de zile nu simt nevoia de carne, credeți-mă. Am mai multă energie decât înainte.
12. Ia supliment de Zinc. Zinc-ul inhibă producerea hormonului care induce creierului starea de foame.
13. măcar o dată pe zi bea o băutură cu gheață sau fă-ți o înghețată din fructe congelate, iaurt low fat sau lapte de soia si jumătate de lingură de miere la 4 porții. Delicioasă. Eu iau de la Auchan căpșuni, mure sau vișine congelate, adaug lapte de soia si miere și iese o înghețată low fat muuult mai bună decât cea din comerț. Conține f puține calorii, multe multe vitamine și ajută la accelerarea metabolismului, deoarece corpul consumă mai multă energie pentru a aduce alimentele înghețate la temperatura normală a corpului. Dar mare grijă să nu faceți "gâlci" :). Mâncați încet și câte jumătate de linguriță/înghițitură.
14. Prepară-ți propria mâncare. E internetul plin de rețete low-fat. Chiar dacă nu-ți place gustul lor la început, le vei mânca de foame, iar cu timpul ți se vor părea delicioase. Amintește-ți că mănânci ca să trăiești, nu trăiești ca să mănânci.
15. NU TE ÎNFOMETA! Nu te ajută ABSOLUT deloc. La început așteaptă-te ca acul cântarului să nu se miște prea mult. Dar pe parcurs, vei da jos cam 200g/zi, dacă ții cont de regulile de mai sus. Dacă te înfometezi dai de o gastrită, ulcer, iar când vei termina dieta, corpul tău va lua ca un avar tot ce îngrașă din alimente pentru a-și face provizii.
16. Nu mânca foarte sărat. Doar cât să dai puțin gust mâncării.
17. Nu bea apă imediat DUPĂ masă. Așteaptă 30 min. La fel și cu fructele.
E un stil de viață, cu care, dacă vă veți obișnui, veți trăi foarte multă vreme. :) Știu că vi se pare PREA mult și FOARTE greu, dar găsiți un factor decisiv. Al meu a fost când nu mă mai încăpeau blugii. Și am zis că decât să dau banii pe o garderobă de grasă, mai bine pe una de slabă :). Succes!
1. Bea minim 2,5L apă/ceaiuri neîndulcite la temperatura camerei. Asta îți va accelera metabolismul, mai ales dacă ești un caracter sedentar.
2. Renunță la toate mizeriile gen: cola, sucuri bio, alcool. Sucuri naturale, doar dacă le faceți voi.
3. Renunță la orice fel de dulciuri și snack-uri. Curăță toată casa de ele. Eu încă mai țin ciocolata la vedere și sunt mândră să spun că nu mă mai tentează câtuși de puțin, pentru că mă gândesc că pentru o gură de ciocolată pentru care mă voi simți mega-vinovată mă dau înapoi cu câțiva pași din scopul pe care mi l-am setat.
4. Ține un jurnal în care-ți notezi tot ce mănânci în cursul zilei, cu calorii, intervale orare. La fel și pentru apă. Te motivează să bei cât mai multă. Eu am ajuns să beau cam 4-4,3 l pe zi. Există aplicații de smartphone-uri pentru asta, foaaarte bune. Pentru iPhoniști, MyNetDiary e grozav. Are o iconiță cu un măr verde învelit într-un metru de croitorie. Face inclusiv un chart cu evoluția kilogramelor de care ai scăpat, măsurile corpului (am dat jos cam 4 cm de peste tot), poze de before and after, te ajută să calculezi caloriile mâncării pe care o prepari, dacă spui ce ai folosit la gătirea ei. După ce-ți introduci toată mâncarea de pe parcursul zilei, la sfârșit îți spun de câte fibre mai aveai nevoie la micul dejun, proteine, calciu etc. Pe mine m-a ajutat această aplicație cam o săptămână, până am început să "simt" caloriile produselor. Acum bag doar nr de kg pentru a vedea chart-ul. E foarte motivațional. Cântărirea se face dimineața, după ce mergeți la toaletă, pe nebăute, nemâncate.
5. Zilnic prepar o supă de legume. Poți mânca pe săturate, are calorii foarte puține și vitamine foarte multe.
6. Puteți mânca paste din grâu integral, dar cu sos-ul fără grăsimi gen unt, smântână.
7. Nu amestecați proteinele cu carbohidrații la o singură masă.
8. Mișcarea nu strică, dar eu nu prea am făcut… De-abia aștept să se-ncălzească să ies cu bicicleta iar.
9. De câte ori te ronțăie foamea mănâncă un fruct. Portocalele nu mi-au lipsit. Morcovii sunt foarte buni, deoarece conțin fibre și, alături de varză, sunt singurele legume pe care dacă le mănânci slăbești, deoarece corpul folosește mai multe calorii să le digere, decât au ele ca aliment. Ardei grași, dulci.. un deliciu ca snack, sau merele. Migdalele sau fisticul, ne-prăjite, sunt snack-uri foarte bune între mese. Dar nu mai mult de 10-20 de migdale (fistic se poate și ceva mai mult).
10. Nu mânca la o masă mai mult de 150-200g de mâncare. Mai bine mănânci mai des câte 150g decât să mănânci o singură dată 600g. Bea înainte de masă un pahar de apă de 300ml și cu siguranță te vei simți plin după o masă. Cu timpul, stomacul tău va reveni la normal și nu va mai simți nevoia să-l umpli până la 600-1000g/masă. Dacă se întâmplă să nu reziști la vreun dulce sau un fel de mâncare preferat gen cartofi prăjiți, pizza etc gustă. Dar puțin de tot și mestecă foarte mult. Dar să nu se întâmple zilnic, da? Cu timpul simțul gustului va reveni la normal, și vei savura orice fruct, orice mâncare, fără sare sau unt sau prăjeală. Credeți-mă că un cartof prăjit (erau preferații mei) mă lasă total rece și mi se pare scârbos și fad ca gust. La fel cu prăjelile gen chiftele, pui prăjit… am mâncat după multă vreme o chifteluță prăjită. Mi-a picat în stomac ca o ghiulea.
11. Citește pe etichetele produselor când le cumperi. Mănâncă foarte multe fibre dimineața. De obicei le iau din musli. Noi ne facem cumpărăturile de la raionul BIO din Auchan. Brânza am înlocuit-o cu tofu. Delicios. Carne mâncăm cam o dată pe săptămână, iar atunci este pește, sau fructe de mare. În rest gătesc cu bucățele de soia. Dacă știi să o gătești, delicioasă. Și aceasta o dată cam la 2-3 zile. Lapte beau cam la 3 zile.. în rest bem lapte de soia. Proteinele le luăm din produsele vegetale, iar de 20 de zile nu simt nevoia de carne, credeți-mă. Am mai multă energie decât înainte.
12. Ia supliment de Zinc. Zinc-ul inhibă producerea hormonului care induce creierului starea de foame.
13. măcar o dată pe zi bea o băutură cu gheață sau fă-ți o înghețată din fructe congelate, iaurt low fat sau lapte de soia si jumătate de lingură de miere la 4 porții. Delicioasă. Eu iau de la Auchan căpșuni, mure sau vișine congelate, adaug lapte de soia si miere și iese o înghețată low fat muuult mai bună decât cea din comerț. Conține f puține calorii, multe multe vitamine și ajută la accelerarea metabolismului, deoarece corpul consumă mai multă energie pentru a aduce alimentele înghețate la temperatura normală a corpului. Dar mare grijă să nu faceți "gâlci" :). Mâncați încet și câte jumătate de linguriță/înghițitură.
14. Prepară-ți propria mâncare. E internetul plin de rețete low-fat. Chiar dacă nu-ți place gustul lor la început, le vei mânca de foame, iar cu timpul ți se vor părea delicioase. Amintește-ți că mănânci ca să trăiești, nu trăiești ca să mănânci.
15. NU TE ÎNFOMETA! Nu te ajută ABSOLUT deloc. La început așteaptă-te ca acul cântarului să nu se miște prea mult. Dar pe parcurs, vei da jos cam 200g/zi, dacă ții cont de regulile de mai sus. Dacă te înfometezi dai de o gastrită, ulcer, iar când vei termina dieta, corpul tău va lua ca un avar tot ce îngrașă din alimente pentru a-și face provizii.
16. Nu mânca foarte sărat. Doar cât să dai puțin gust mâncării.
17. Nu bea apă imediat DUPĂ masă. Așteaptă 30 min. La fel și cu fructele.
E un stil de viață, cu care, dacă vă veți obișnui, veți trăi foarte multă vreme. :) Știu că vi se pare PREA mult și FOARTE greu, dar găsiți un factor decisiv. Al meu a fost când nu mă mai încăpeau blugii. Și am zis că decât să dau banii pe o garderobă de grasă, mai bine pe una de slabă :). Succes!
vineri, ianuarie 27
Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii..
Sfârșitul lumii este cam apoteotic și hiperbolic spus.. dar trebuia să vă fac să citiți mai departe, nu? Cine dracu dă doi lei pe cum m-am distrat eu de ziua mea, az'noapte? Poate doar mama :).
Eniuei… sincer, nici nu știu de ce scriu postul ăsta, pentru că nu a fost nimic ieșit din ordinar… poate doar ca să nu mă mai întrebe toți: și? cum te-ai distrat aseară?
Au venit prieteni, i-am servit cu pizza și tiramisu (my two favorite best things, handmade by yours truly) și ne-am cinstit cu o fetească neagră de "muflatar" :). Later then am jucat o canastă, cum fac moșii treizeciști. Asta a fost.
Fi-miu a dat concert (cu chitara și tot ce trebe), a cântat o variațiune de melodii de la "nu am chef azi" a lu' Chirilă, la scooby dooby doo și melc-melc tobechet (cotobelc). Preferata mea a fost însă "dă mami ou kinder, fac caca". Este o întreagă poveste în spatele logisticii acestei melodii, o voi relata doar live, ca picanterie, celor care o doresc.
Mai departe de acest lucru, mi s-a făcut o surpriză foarte frumoasă, la care nu mă așteptam (că d-aia a fost surpriză), de dimineață, din partea echipei de conducere ISIS. Vă foarte mulțumesc, a însemnat foarte mult pentru mine, poate nici nu vă așteptați să însemne atât. La fel de mult au însemnat și cele peste 200 de urări de LMA de pe facebook. Doar faptul că persoane care nu mă cunosc au pierdut timpul cu 11 caractere să-mi arate că știu că e ziua mea și că nu vor să mor (de unde și La mulți ani-ul), m-a făcut să mă simt mai mult decât un grăunte de nisip în Sahara. De asemenea, le spun și celor care nu m-au sunat dar au știut că e ziua mea, că îi înțeleg PERFECT. Nu pun botu' la socialisme d-astea, cum nu pun botu' nici la valoarea cadoului pe care l-am primit sau dacă am primit. Am trecut de faze d-astea din era comunismului cu bă… ce nesimțiți au fost ăștia că au venit cu măna-n cur sau bă… ce prieteni, nu mi-au dat un telefon de ziua mea. Nu contează! Nu așa se măsoară prietenia, sincer. Nu sufăr de lucruri d-astea.
Așadar, trag aer în piept, mă dreg de fetească cu o cană de cafea, și.. începem munca. :)
Eniuei… sincer, nici nu știu de ce scriu postul ăsta, pentru că nu a fost nimic ieșit din ordinar… poate doar ca să nu mă mai întrebe toți: și? cum te-ai distrat aseară?
Au venit prieteni, i-am servit cu pizza și tiramisu (my two favorite best things, handmade by yours truly) și ne-am cinstit cu o fetească neagră de "muflatar" :). Later then am jucat o canastă, cum fac moșii treizeciști. Asta a fost.
Fi-miu a dat concert (cu chitara și tot ce trebe), a cântat o variațiune de melodii de la "nu am chef azi" a lu' Chirilă, la scooby dooby doo și melc-melc tobechet (cotobelc). Preferata mea a fost însă "dă mami ou kinder, fac caca". Este o întreagă poveste în spatele logisticii acestei melodii, o voi relata doar live, ca picanterie, celor care o doresc.
Mai departe de acest lucru, mi s-a făcut o surpriză foarte frumoasă, la care nu mă așteptam (că d-aia a fost surpriză), de dimineață, din partea echipei de conducere ISIS. Vă foarte mulțumesc, a însemnat foarte mult pentru mine, poate nici nu vă așteptați să însemne atât. La fel de mult au însemnat și cele peste 200 de urări de LMA de pe facebook. Doar faptul că persoane care nu mă cunosc au pierdut timpul cu 11 caractere să-mi arate că știu că e ziua mea și că nu vor să mor (de unde și La mulți ani-ul), m-a făcut să mă simt mai mult decât un grăunte de nisip în Sahara. De asemenea, le spun și celor care nu m-au sunat dar au știut că e ziua mea, că îi înțeleg PERFECT. Nu pun botu' la socialisme d-astea, cum nu pun botu' nici la valoarea cadoului pe care l-am primit sau dacă am primit. Am trecut de faze d-astea din era comunismului cu bă… ce nesimțiți au fost ăștia că au venit cu măna-n cur sau bă… ce prieteni, nu mi-au dat un telefon de ziua mea. Nu contează! Nu așa se măsoară prietenia, sincer. Nu sufăr de lucruri d-astea.
Așadar, trag aer în piept, mă dreg de fetească cu o cană de cafea, și.. începem munca. :)
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)