Moş Nicolae!

Când îmi aduc aminte de Moş Nicolaele de când eram mică mă ia cu un fior de căldură şi un zâmbet involuntar îmi mototoleşte faţa. Nici măcar de Crăciun nu am avut bucuria aceasta de a descoperi cadourile de la Moşu’ Nicu. Mă trezeam dimineaţă-dimineaţă, la 6:00 poate-poate ajung la ghete înaintea lui, şi de cu seara puneam tot arsenalul de pantofi, ghete, papuci pe care îl aveam, ca să pună câte ceva în fiecare. Le dădeam cu cremă şi le aliniam ca la start în hol frecându-mi mânuţele grăsune de bucurie. Şi apoi nu puteam închide ochii până târziu.. la 12:00-01:00. Iar dimineaţa…. oooohhh, dimineaţaaaa…. bucurieeeeeeeeeee!!!! foşneli, scotoceli, forfoteli.. nelipsitele bomboane de pus în brad, globuleţe, ciucalate şi câte ceva de îmbrăcat: mănuşi, pulovere, căciuli, fulare.. ce se nimerea să găsească moşu’, sau dacă nu avea timp, un 500.000 acolo. Dacă găseam bani, îmi deschidea apetitul pentru puşculit. Căci veneau colindele.. acolo mai făceam câteva milioane bune de la bunici, unchi, vecini. Oh, ce vremuri!

Şi acum, vreau să transmit aceeaşi bucurie şi copilului meu, însă deocamdată e cam micuţ să priceapă el.. dar de-abia aştept să văd ce faţă face la bradul cu beculeţe şi sclipiceli.

Nu credeam să încerc o astfel de fericire, de copil, prin prisma copilului meu. Minunat! Vă urez şi vouă o noapte magică în aşteptarea moşului!

Pupulici!