Screamăt Intelectual

Ultima găselniţă de jecmăneală prin poştă

2010-03-17T19:02:00.001+02:00

Haideţi să vă spun cum mi-am început eu ieri ziua. Logic.. foarte de căcat. Am primit în poştă o înştiinţare de plată (text negru cu caps, pe fond roşu, deci, da?) pentru 30 Ron!!!. De la numiţii IMP a.k.a. International Masters Publishers S.R.L. Şi acum să vă spun povestea. De câteva luni (nu multe… 3-4) primesc în poştă nişte cartonaşe cu reţete sănătoase. Şi cam o dată pe lună îmi vin completări pentru un set mare, chipurile. Am primit o dată prin poştă, un colet cu două crăticioare (foarte ieftine şi proaste calitativ) ca-cadou, pe lângă aceste cartonaşe. Şi, de fiecare dată, cu ele venea şi câte o “facturică” de vreo 10 lei. La poştă nu mi se cerea nimic ramburs, căci altfel le lăsam să putrezească acolo. Eu, nu am comandat nimic… nici în scris, nici telefonic, nici măcar în vis de la această firmă. Dar aceste porcărioare îmi veneau în poştă pe nepusă masă.. aşa.. ca chestie. Până ieri de dimineaţă, când mi s-a pus pata. Să vă narez cu acurateţe schimbul de replici de la telefon:

.. după 3-4 minute de aşteptat la telefon, pe banii mei:

- Bună ziua, mă numesc… (nu mai ştiu cum) cu ce vă pot ajuta?

- ‘Nă ziua! Doamnă, tot primesc înştiinţări de plată de la dv cum că am de plătit nişte cartonaşe cu reţete. Aş vrea să ştiu şi eu, în baza cărei comenzi făcute de mine vin aceste chestii prin poştă? Ce dovadă aveţi dv că eu am comandat aşa ceva?

… după ce butonează la un calculator:

- Păi în decembrie aţi avut o conversaţie cu un operator de-al nostru şi aţi fost de acord să primiţi prin poştă aceste reţete de mâncăruri sănătoase, gratuit.

- Păi cum gratuit, dacă eu am să vă plătesc 30 lei?

- Păi ele sunt gratuite.. dar transportul nu.

- Dar mie nu mi s-a specificat că trebuie să plătesc CEVA. Mi s-a spus că sunt gratuite, altfel nu îmi dădeam acordul să le primesc.

- Păi sunt gratuite, vă spun.. doar că trebuie achitat transportul.

- Doamnă, am priceput, dar nu trebuia să fiu şi eu înştiinţată de chestia asta? De ce la colet nu aţi pus ramburs cu suma care trebuia achitată? Că dacă mi se spunea la poştă că am de achitat 10 lei transportul pe colet.. poate o achitam de curiozitate să aflu ce e în colet.. sau poate nu. Aveam o alegere de făcut. Aşa.. acum ar trebui să mă duc la poştă, care nu e tocmai lângă mine, să stau la coadă, să achit un mandat poştal.. etc.

- Păi unele persoane nu-şi permit să achite pe moment acei 10 lei şi aşa au posibiliatea de a-i achita mai târziu.

- Păi dacă nu aveam posibilitatea să-i achit nu luam coletul, nu? Dar dumneavoastră aveţi vreo dovadă că eu am făcut comandă pentru aceste produse? Aveţi o înregistrare a convorbirii sau vreo comandă scrisă semnată de mine?

- Ăăă.. nu.. este ilegal să înregistrăm convorbirile.

- Ba nu este ilegal, dacă sunt de acord cu înregistrarea ei şi ţine loc de contract între două părţi. Deci nu aveţi nici o dovadă că eu am comandat ceva de la dv, nu?

- Nu… am înregistrat aici că a vorbit o colegă de-a noastră cu dv.

- Deci e cuvântul meu contra cuvântului ei.. nu?

- …..

- Atunci să aşteptaţi mult şi bine să vă achit eu aceşti amărâţi de 30 de lei pentru ceva ce nu am comandat. Vă rog să întrerupeţi această corespondenţă cu mine, pentru că nu e în favoarea dv cu siguranţă. O zi bună!

Mda.. deci cam asta a fost. Aveţi grijă să n-o păţiţi şi voi.

Tendinţe de machiaj primăvară-vară 2010

2010-03-17T14:05:00.001+02:00

Acest articol este primul dintr-o lungă serie pe această temă, şi nu este dedicat bărbaţilor. Deci, băieţi, voi puteţi să săriţi de acum articolele cu tag-ul “make-up”, căci presupun că nu vă pasionează. Dar, având ambiţia de a excela pe acest domeniu, am zis că e corect să împărtăşesc şi cu voi, fetelor, din cunoştinţele mele. Aşa că, gagici, să purcedem.

Ca tematică pentru azi alegem tendinţele de machiaj primăvară-vară 2010. Anul ăsta se întoarce în machiaj moda retro. Buzele roşii (cu mici variaţiuni către corai, grena, portocaliu) cu contur perfect, cu machiajul ochilor foarte natural şi eyeliner pe pleoapa superioară. În contrast cu acest machiaj, se poartă la fel de bine şi buzele nud în combinaţie cu un machiaj bazat pe creion contur negru (ochi) şi mult rimel negru sau maro. Smokey-eyes (asemenea pozei din dreapta) este de asemenea în tendinţe, ca machiaj de seară, la fel şi machiajele îndrăzneţe cu un colorit foarte aprins. Depinde, bineînţeles, şi de personalitatea fiecăreia, precum şi de influenţa partenerului de viaţă, să recunoaştem. Bineînţeles, că dacă e să ne luăm după liniile de machiaj lansate de fiecare companie de cosmetice, ar fi atâtea tendinţe pe câţi producători sunt. Guerlain merge pe culori romantice şi senzuale de roz-uri şi violacee, Dior pe tonuri de albastru, alb, gri, bej, însă mai toţi merg pe cele două contraste ale buzelor: roşu sau nud. Mare atenţie, însă la buzele roşii sau puternic pigmentate: tenul trebuie să fie fără cusur – un fond de ten aplicat cu multă atenţie pentru a acoperi imperfecţiunile feţei, dar care să se potrivească foarte bine cu tenul. Dacă alegeţi un fond de ten mai închis veţi căpăta aspectul de mască şi se va vedea foarte urât contrastrul cu pielea gâtului. Dar într-un articol următor vă voi explica în paşi corecţi şi aplicarea make-up-ului, precum şi alegerea produselor pentru fiecare tip de ten şi culoare de ochi. Sper că v-am fost de ajutor. Să nu credeţi că acest articol e bazat pe observaţii personale sau scorneli proprii. Vă dau câteva din sursele din care m-am inspirat: e-joy, eva, styleandthecity, danasota.

Puteţi lăsa în comentarii idei pentru ce v-ar interesa să citiţi în următoare articole.

Bancul zilei

2010-03-14T09:43:00.001+02:00

Soţul către soţie:
− Dragă, în seara asta nu vin acasă!
Soţia:
− Cum aşa?
Soţul:
− Păi am o şedinţă şi rămân să dorm la ea.

Update de la Blogger

2010-03-13T23:44:00.001+02:00

Nu ştiu dacă voi, colegi blogărişti care aveţi contul blogului pe blogger, aţi aflat că blogger a umblat ceva mai sănătos la opţiunile de aspect ale blogurilor. Le puteţi accesa pe www.blogger.com/templates şi sunt mult mai mişto decât ce este acum pe wordpress. Eu am primăvărat puţin aspectul blogului meu, dar nu garantez că o să rămână ăsta, însă pentru moment mă satisface.

Creepy Make-up

2010-03-12T00:15:00.001+02:00

Mă căscam eu gura pe prietenu’ google la cuvântul cheie make-up, şi dau peste arătările astea. Să aveţi poftă!

Portocale de la Metro

2010-03-11T22:44:00.001+02:00

De când am început eu acu vreo 3 luni curele de slăbire, am creat un obicei în familia mea (ştiu, parcă sunt Nadia Comăneci cu fi-su Dylan, de face reclamă la Rama). De trei ori pe zi bem sucuri naturale, proaspăt stoarse. De obicei le fac din portocale, grepfruit, morcovi şi mere. Un cocktail ce explodează de vitamine. Frigiderul nostru geme de chestii sănătoase. Nu mai găseşti în el un carbohidrat sau vreo mâncare d-aia repezită (a.k.a. fast-food). Casa este exorcizată de dulciuri, sucuri, şi alte eeeee-uri. Prăjeli nu am mai făcut de câteva luni, am aceeaşi sticlă de Floriol de 4 luni de zile. Al meu când aude de cartofi prăjiţi salivează prin glandele lacrimale şi îi flutură urechile ca la cockeri. Singurul dulce pe care-l mai mănâncă şi el sunt biscuiţii lui fi-su sau vreo ciocolată adusă de Sabina şi Ionuţ în seara de canastă. Dar ca să ajung unde voiam... noi cumpărăm portocale cu lada. Şi le luăm de la Metro, mai nou, căci am descoperit că sunt mai ieftine şi mai arătoase decât alea de se bate lumea pe ele la Real sau Carrefour. Pe o ladă de 10kg dau cam 20-25 lei. Ceea ce e mişto, zic eu. Plus că la Metro nu e niciodată coadă la casa de marcat. Şi, ca să sar dracu peste ditamai introducerea.. am fost azi la Metro să iau portocale. Am pus lada în/pe coş, şi am chemat un marcel de acolo să mi le cântărească. Vine nenea, le ia, le pune pe cântar, şi îl văd cum începe să-mi scoată din ladă una câte una vreo 3-4 portocale. Mă holbez la el nedumerită. El, vede privirea mea de câine inteligent care nu se poate exprima şi zice: „Sunt stricate.. vă supăraţi, dacă le scot?” Bufnesc într-un zâmbet complic, şi îi spun: „Nu, deloc!”, uimită în continuare, dar de zelul lui neexplicabil. Era român. Se vedea pe el. Deci, din nou, de unde atâta zel? Alţii cântăresc şi trec mai departe. Am văzut-o de sute de ori. Nu se uită nimeni în punga ta. Ţi-ai pus perje stricate în pungă.. asta e, eşti prost. Prostia se plăteşte la casă. Mi-ar plăcea să sper că nenea ăsta nu a avut doar o zi mai fâşneaţă şi că şi data viitoare când îl prind pe acolo mă va trata cu acelaşi zel.

P.S. un update la cât am slăbit de 13 săptămâni: 11,1 kg. Hooray to me!

Zi de femee

2010-03-08T23:20:00.001+02:00

Iaca, mi se întâmplă din nou. De ziua mămicilor, mi se întâmplă să renunțe la viață și ultima mea resursă computericească, laptopul. Da, ăla de l-am câștigat la ING. Acu mă văd siluită să scriu postul ăsta de pe iPhone, în timp ce aștept să fac un stick USB bootabil de Windows ca să încerc să-l reinstalez. Nu știu dacă va merge, pot doar să sper. Acest laptop era ultima mea legătură cu online-ul. Nu vă imaginați câte înjurături mi s-au bulucit la gură, ca să rămână mai apoi înțepenite între incisivi. Ăsta a fost sfârșitul zilei mele de femee. Apogeul ei a fost cadoul de criză de la soțul meu - un dus de gunoi fără comentarii. Da, nu vă râdeți. Ce striptease, ce mese la restaurant, ce flori sau cupoane-cadou la Spa? Ați uitat să apreciați cotidianul, fetelor. O dată, când mi s-a terminat butelia am așteptat 5 zile până s-o înlocuiască. Nu aveți idee cu ce drag mă uit la butelii acum. Nu-i așa că voi luați toate astea de-a gata? Pfff... Când l-am văzut cu sacii de gunoi în mâini, la ușă, m-a înfierbântat mai mult ca orice cip-și-dale d'ăla. Voi cum v-ați distratără?

Machiaj gratuit!

2010-03-03T12:45:00.001+02:00

Fetelor, asta este ocazia voastră. Puteţi beneficia de un machiaj gratuit. Trebuie doar să mă contactaţi să vă programez şi să fiţi libere în timpul săptămânii de la 10 la 12. Şi asta de ce? Pentru că m-am înscris la un curs de machiaj şi am nevoie de victime.. sau mai bine zis de cobai. Promit că vă dau un şerveţel demachiant dacă nu vă place ce iese. Deci de pierdut nu pierdeţi decât 2 ore din viaţa voastră. Eu sunt mulţumită dacă vă place şi duceţi vorba mai departe. Deci aştept înscrierile pe id-ul de mess roxcostea, dacă sunteţi interesate. Dacă vreţi oricând în afara acestor ore e pe bani:). Pupici!

subscriu

2010-03-03T00:04:00.001+02:00

Ce e în neregulă cu poza asta?

2010-03-02T23:59:00.001+02:00

Măi, deci am fost în mall. City Park, (Constanţa pentru cei ne-concetăţeni cu mine) cum scrie pe afiş. Ce vă zgârie pe creieri când vedeţi afişul ăsta? Mie îmi apare în ochi direct pedofilie. Nu ştiu… sunt eu defectă? Dar acolo m-am dus cu gândul. Apoi m-am dus imediat cu pluta la hi5 pentru copii. Ce e în neregulă cu unii oameni? Dar cu acei părinţi ce aprobă ca astfel de poze cu copiii lor să fie afişate peste tot? N-aş putea. S-a manelizat de tot ţara asta.

În alte ţări afişul ăsta cred că ar fi fost ilegal, iar părinţii decăzuţi din drepturi. Penibil.

Drama cu robotu’

2010-02-27T22:49:00.001+02:00

Hai să vă spun povestea mea cu robotul de bucătărie Philips, care mi s-a stricat de 3 ori. Povestea a început la nunta noastră, fix acum 1 an, pe 28 februarie. L-am primit cadou de la nişte dragi prieteni care nu au putut participa la eveniment din motive gravide. Noroc că au avut oamenii inspiraţia să ne dea şi certificatul de garanţie, cu bonul. Nu se face asta, ştiu, cadourile nu trebuie să aibă preţurile pe ele, dar, fiind un electrocasnic, este de recomandat să daţi oamenilor certificatul de garanţie cu actele aferente. Şi deci.. noi am fost foarte încântaţi de el la început. Avea accesoriu şi pentru pasat diferite chestii în stare păstoasă, şi zdrobitor de gheaţă, şi mixer cu tel şi alte câteva treburi. În total vreo 5-6 accesorii. Dilema a început când mi s-a pârlit prima dată. Făceam un aluat mai molicel pentru o prăjitură. S-a oprit brusc, ca şi când n-ar fi funcţionat niciodată. 700 de waţi. Fâs. Am mers la Real 1 de aici din Constanţa să-l schimbăm (asta după ce ne-am plimbat de ne-au ieşit ochii ca la melci să găsim service-ul, unde ni s-a spus că produsul este înlocuibil). Produsul era achiziţionat tot de la un Real, dar din Vitan, Bucureşti. Eram cu ditamai burtoiu’ la gură şi am aşteptat după incompetenţii de la Facturi şi Service care se certau cu noi că de ce nu avem factură. Păi e cadou, dom’le… ce-ţi trebe factură? Plus că e pe persoană fizică. Apoi a venit dilema că nu e din Real Constanţa, ci din Bucureşti. Ete na.. acu n-oţi vrea să mergem până la Bucureşti să schimbăm un pârlit de robot? A intrat Adi puţin în ei şi le-a arătat sprânceana aia mai stufoasă şi până la urmă ne-au schimbat cu chiu, cu vai amărăştenia de robot. De fapt era doar mânerul ăla în care se afla motorul. Ăla se muta la toate accesoriile. Şi am trăit fericiţi cu acest robot fix o lună… o lună şi ceva. Când s-a pârlit pentru a doua oară la.. ce credeţi? Un piure de cartofi. Dar ce cartofi, nene.. că erau d-ăia de se fac ca şi coca de pâine. Me rog. Adi zice: io-mi bag .. (buşteanu’), nu mă mai duc iar să mă cert cu ăia. Luăm altul. Am mers noi, pe la Carrefour, am curtat alţi roboţi, dar parcă tot ăla era cel mai multitasking. Şi era şi vreo 3 milioane. Parcă nu ne dădea mâna să aruncăm 3 milioane de aiurea aşa, pe un alt robot, la fel. Am stat câteva luni cu bolnavu’n casă, până să îl conving pe Adi, şi el să îşi monteze sprânceana aia rea, ca să mergem să-l schimbăm IAR, la Real 2 de data asta. Argumentul suprem cu care l-am convins pe bărbată-miu a fost că ăsta micu’ în curând va păpa solid şi voi avea maaare nevoie de un robot. Bun, zis şi mers. Real 2, cu copilu’n braţe pentru impresie, sprâncele lu’ bărbată-miu îndreptate către nas şi înjurăturile puse bine în buzunarul de la spate, pentru orice eventualitate. Supriză. Staff-ul a fost cât se poate de amabil şi ni l-a schimbat, fără a comenta despre factură sau alte prostii. Apoi iar am dus-o bine cu filipsu’ până.. când credeţi? Azi. Eu îl folosesc cam zilnic, că-i fac lu’ fi-miu mâncărică de 2-3 ori pe zi şi nah.. nici nu-l scot din priză de multe ori. Dar azi nici măcar nu a fost nevoie să-l solicit (pe robot). Apăs pe buton. El nimic.. se uita ca prostu’ la mine. Schimb în altă priză.. el tot faţă de tâmpit. Pfffaaai.. vă daţi seama, că mi-au sărit capacele de la cratiţe instant. Băga-mi-aş, dregea-le-aş ălora de la Philips, cu produsele lor de căcat şi roboţii lor de tot jegu’. Îl trimit iar pe al meu la Real 2: du-te că nu am ce să-i dau lu’ ăla micu’ să mănânce… fă-te pachet şi schimbă-l. Şi s-a dus al meu. La Real 2. Nu-l mai aveau pe stoc. I-au dat banii în schimb. Mâine îmi iau alt robot. Vă anunţ dacă am drame cu el. Sper să nu. Garanţia ăstuia vechi arată ca un bon d-ăla spălat în blugi, cu amprentele tuturor angajaţilor de la toate Realurile din Constanţa, plus ăla din Vitan, mai pipăit decât curvele de pe variantă. Noroc că sunt fată strângătoare şi pun toate garanţiile în dosărel pentru momente din astea horror.

Asta e nenorocirea de robot. Nu-l luaţi.

Alta de mall-uri şi de trafic

2010-02-22T21:22:00.001+02:00

Ziceam într-un articol precedent de nesimţiţii de mall care fură cărucioarele cărora alţii le-au dat să pape câte 50 de bani. Eh, pledoaria mea de acum este tot pe subiectul mall. Mai exact pe parcările de la mall-uri. Ştiţi că sunt locurile alea de parcare din buza intrării în mall pentru handicapaţi, femei gravide şi femei cu copii în braţe. Şi de fiecare dată, acele locuri sunt libere şi înlănţuite. Ştiu că e cam contradicţie în termeni ce zic eu aicişea, dar aveţi puţintică răbdare ca să mă explic. Deci locurile sunt libere, adică neocupate şi înlănţuite, adică blocate cu un lanţ de către paznicii conştiincioşi ai parcărilor. Vă întreb eu acum, ca logicieni români ce-mi sunteţi: o femeie gravidă sau un handicapat preferă să oprească în faţa locului de parcare predestinat şi să dea lanţul la o parte, apoi să se urce iar în maşină şi să parcheze? sau… să parcheze în altă parte şi să meargă puţin mai mult? Eu, în rebeliunea mea tipic vărsătorească, de fiecare dată mă dau jos şi dau lanţul la o parte ca să parchez fix pe locurile alea. Că nu sunt/am fost gravidă de prea multe ori în viaţă şi nu am problema cu ţinutul copilului în braţe prea mult timp cu fi-miu. Şi uite aşa, de-a dracu, îi pun pe paznicii ăia să ridice lanţurile după mine de fiecare dată. De multe ori le surprind privirile hărţuitoare până când realizează că am un copil în spatele maşinii şi se relaxează instant feţele lor constipate, şi mă rog de fiecare dată în gând să îndrăznească vreunul să se ia de mine, că-i fac lanţurile alea colier. Însă în seara asta am observat la Real, că morcovii ăia de trebuie să susţină lanţurile erau deja plezniţi, iar lanţurile atârnau foarte aproape de pământ. Deci o mai fi fost unul (sau una) nervos ca mine pe sistemul lor de căcat de a rezerva locurile.

Şi mai e o treabă, legată tot de intrarea la Real (de aici din Constanţa - e vorba de Real 1, de lângă Praktiker), dar adresată şoferilor. Şoferii constănţeni preferă să stea să facă stânga spre Real, la mila celor din sens opus, decât să mai meargă 100m în faţă, unde este un sens giratoriu care le oferă prioritate. Şi stau, frate, câte 10-15 minute, până le dă liber vreun milos din sens opus. Nu-i înţeleg. Se mai găseşte apoi câte unul, pe aceeaşi şosea, dar pe sensul de întoarcere către oraş, care face stânga pe banda de depăşiri, deşi e obligatoriu înainte, de ţine toată coloana în loc. Şi mi ţi-l claxonează ăia din spate… dar el stă răbdător să îi dea cei din sens opus voie să facă stânga. E clar că omul când ajunge acasă găseşte frigiderul plin cu carne, nu? Păi cum să-mi cresc eu copilul într-o ţară ca asta, măi, oameni buni? Că-mi vine câteodată să-mi iau mămăliga-n traistă şi copilul în cârcă şi să plec unde-oi vedea cu ochii. Murim de stresul provocat de noi înşine şi de indignarea pe care ne-o provocăm unii altora, durându-ne în cur de cel de lângă noi. E legea junglei deja şi ne sălbăticim pe zi ce trece. O să ajungem să comunicăm prin răgete şi ţipete stridente. O stai, asta deja se întâmplă: în trafic.

Cugetaţi!

Vă invit să fiţi fanii mei

2010-02-19T13:14:00.001+02:00

Băi, nu ştiu vouă, dar mie mi se pare de tot penibilul să fii o vedetă de carton, gen Florin Grozea de la Hi-Q şi să începi să trimiţi oamenilor invite-uri ca să-ţi fie fani pe facebook. Drept urmare i-am lăsat un mesaj pe wall cum că mai bine devine el fanul meu şi că a dat rău în penibil. Mi-a răspuns că a atins limita de 5000 de prieteni pe facebook şi acu îi face pe toţi fani. Asta e treaba? Când ai peste 5000 de prieteni devii idol? Cum se mai urcă vedetismul în bârna unora. Hai bâşt vă zic.

Sinonime pentru “a face sex”

2010-02-18T15:53:00.001+02:00

Am primit-o şi eu pe mail şi am savurat-o. Ca să nu vă stresez cu mass-uri, vă las să vă delectaţi online.

A atenta cu smârdanul la clocitoare
A da porumbul cu unt
A forţa intrarea în clopotniţă
A duce buşteanul la castor
A tencui scorbura
A dezmorţi meduza
A baăga hîrîboiu în şovârnoagă
A intra cu trenul în tunel
A unge gogoaşa cu glazură
A frăgezi
A trezi leneşul
A băga lebărul în traistă
A scăpa calul la apă
A da pedală
A băga vaporu-n port
A duce pionierul la ecluză
A lăsa ratonul la veveriţă
A coborî moşu-n beci.
A dresa maimuţa.
A da cu biciu’
A da la creţe
A da ca în oala cu sarmale
A duce bălosu’ la neagră
A duce mielul la căldură
A vărsa cerneala
A parca delfinu’
A lua porcul la trântă
A da cu mobra-n gâşte
A băga lemnul în sobă
A băga osul în ciorbă
A da cu bidineaua
A se juca cu răţuşca
A codoşi
A împinge căcatul la roabă
A da la nutella
A da la ochiul maro
A parca shorloboanca
A face o memeacă
A deschide viitorul
A băga milogu-n traistă
A da ca surdu-n tobe
A ciufuli bărzoiul
A da în cască la neamţ
A sparge scoica-n două
A mulge şarpele
A băga paloşu-n teacă
A scufunda scafandrul în decantor
A băga şoseta pe clanţă
A umfla balonul
A lărgi peştera
A da în piatră seacă
A subţia smântâna
A îngropa cârtiţa
A sufoca peştele
A cânta la cimpoiul cu bile
A da la nămol
A băga mielu în cuptor
A împinge molozul la deal
A scălda lăieţul
A băga lemnul în sobă
A da ca în duşmani
A rupe fâşu’
A sparge mufa
A babardi
A fucula
A smotoci
A băga-o între ghilimele
A face frecţie la pisică
A băga cheia în contact
A da cu mucii în fasole
A burduşi
A da în geantă
A dezgropa comoara
A înfunda burlanul
A scrie alfabetul
A birjări
A cânta la flaut cu greutăţi
A da ca surdu-n clopot
A da la pişpirică
A băga găleata în fântână
A copula
A lua-o la o tură
A da la pompă
A planta bradul
A da cu fruntea-n buric
A trage la ţintă
A da cu ciotul
A se coţăi
A împinge zacusca la deal
A cordi
A băga tancul în unitate
A băga masina în garaj
A băga bicicleta în curte
A face dârla-dârla
A da la scoică
A împinge namolul la deal
A da maimuţa la englez
A potcovi
A mângâia şopârla
A curăţa burlanu
A mâzgăli
A ramifica Dunărea
A băga ursu în peşteră
A trece poştalionul prin strâmtoare
A face buru buru
A da la troacă
A călca porumbu
A curăța debaraua
A frăgezi puiul
A demara-n trombă
A dezmierda păsărica
A alerta cocoșul
A cobi fasolea
A dărâma cotețul
A acorda
A hrăni maimuţa
A băga de mâncare la iapă
A băga măgarul la căldură
A sodomiza
A se coţăi
A lustrui ciomagu’
A pierde morcovul în pădure

Acuma.. întrebarea mea ar fi.. oare cine a stat să culeagă toate expresiile astea? Câtă plictiseală l-a încercat până să facă treaba asta?

Dansul pinguinului

2010-02-17T11:21:00.001+02:00

Este foarte tare nenea ăsta, ultimul.. nu prea prinde el ritmul, dar ce mişcare de şold are…

cât de nesimţiţi e unii….

2010-02-12T19:49:00.001+02:00

Am boală pe nesimţirea făţişă a oamenilor. Mor când văd nesimţirea pe unii ca musca pe căcat. Şi mai ales mor când aceştia fac şi paradă cu ea. Şi ca să vă lămuresc, vorbesc despre aceia care aruncă gunoi pe fereastra maşinii, aceia care îşi suflă mucii pe stradă, care parchează pe locuri de handicapaţi fără să fie handicapaţi (adică nesimţirea nu e un handicap, nu?), dar mai sunt şi nesimţiţii de mall. Aceia care îţi fură căruciorul, după ce i-ai dat să pape 50 de bani şi intri într-un magazin, dar mai ales aceia sau, mă rog, acelea, care (asta e cea mai recentă specie descoperită de mine) iau cărucior de cumpărături cu suport pentru bebeluşi ca să-şi pună poşeta, şi mai ales ca să nu le doară inima că lasă în mijlocul parcării un cărucior cu o monedă înfiptă în el. Peste acest din urmă specimen am dat ultima dată când am fost la Carrefour. Nu am mai găsit în parcare nici un cărucior pentru bebei, ergo am luat unul normal, cu monedă. Nu intru bine în mall, că o văd pe această monumentală pleaşcă de nesimţire feminină care vorbea foarte distrasă la mobil şi care împingea lălăit un cărucior destinat persoanelor cu bebeluşi. Eu, cu plodu’ de 8 kile în braţe, îmboşcănat şi irascibil… ea, plutind pe norişorul ei de nesimţire, cu poşeta în scăunelul pentru bebeluşi. Îi zic lui Adi: hani, du-te tu şi spune-i ăleia să-ţi dea căruciorul ei şi dă-i-l pe al nostru. Se duce al meu, face schimbul, individa părând foarte amabilicoasă, dar nici prin neuron să-i dea să se ofere măcar să ne dea 50 de bani. Nu i-am fi acceptat, dar măcar ca gest de a salva acest gest scârnav. Am plecat pufnind şi bozdogănind indignată de astfel de oameni. Regret amarnic că nu i-am făcut un spectacol să intre în pământ de ruşine acolo, în mijlocul mall-ului, să nu mai aibă tupeu să-şi mai arate mufarina vreodată pe acolo. Pfff… fraiera tot eu sunt. Recunosc. Mă enervez numai când îmi aduc aminte. Păcat că bunul simţ al unora este mai puternic decât nesimţirea multora.

M-am răcit…

2010-02-11T10:58:00.001+02:00

Am răcit, dragii mei, mandolină. Sau cobză.. sau vioară, cum vreţi voi. Am nasu’ roşu ca Rudolf, m-am dopat cu fervexuri şi nurofenuri de răceală şi am consumat deja două cutii de şerveţele (d-alea de când tragi unul, iese şi următorul). Cum am făcut-o şi p-asta? Nu, nu am dormit dezvelită, ci am adormit cu părul ud. Nu ar fi prima şi întâiaşi dată când adorm cu părul ud, dar e o premieră că răcesc de la asta. Este un început pentru toate, nu? Dar asta nu înseamnă că am voie să stau în pat şi să bolesc… nu, nu. Păi cine mai hrăneşte copilu’ şi bărbatu’? Să se hrănească reciproc aţi spune? Nici vorbă. Soţul meu în loc să spună: stai dragă în pat, că am eu grijă de copil zice: “Lasă măi, hani, că te faci tu bine!” şi mă bate încurajator de spate. Nu am voie nici să mor în casa asta. Aşa că vorba francezului: suck it up! Mă duc să mă târşâi până la masa de călcat, să-i calc nişte ştoarfe soţului meu drag:)

No abreviations

2010-02-08T17:35:00.001+02:00

Deci mă fac cu capul, şi anume, prescurtările neautorizate. Cum ar fi: grădi – “Ai dus copilu’ la grădi?” Păi în morţii mă-sii.. se cheamă grădiniţă.. sau sufra, sau cioco, sau frigi în loc de frigider, sau bucă în loc de bucătărie (ce credeaţi)? Daa.. sunt oameni care prescurtează orice. Şi nu numai pe mess, ci şi în real life. Sunteţi penibili când faceţi asta, oameni. Chiar şi cu copiii. Păi unde o să ajungem astfel? să spunem doar prima literă a substantivului şi să sperăm că celălalt e pe lungime de undă cu noi? E aceeaşi poveste cu diminutivarea inutilă a unor substantive… pe care hai, să zic că o mai înghit. Nu înţeleg totuşi de ce animalu’, sau insecta, mă rog, nu se cheamă gărgără, căci, ca şi la linguriţă, mai întâi a fost lingura, la furculiţă… furca, la periuţă – peria şi aşa mai încolo. Dar, să zicem.. trecem peste asta. Însă, people, vă rog din tot sufletul meu mic şi negru, nu mai prescurtaţi, măcar când vorbiţi cu mine sau în prezenţa mea. Văd negru în faţa ochilor, sincer. Deci ne-am înţeles, da? De acum deschidem toată gura şi vorbim cu toate literele şi toţi dinţii, da? Booon.

Trecem la următorul lucru pe ordinea de zi. Cum ar fi: am vrut să-mi iau Alli. Medicamente d-alea de slăbit care se dau fără reţetă şi costă o cârcă de bani. Am zis că trebuie să arăt bine pentru iubiţicul meu, nu? să nu moară pasiunea. Dar, zic, hai să mă interesez pe net de ele, să văd ce zic alţi utilizatori… sunt bune, nu sunt bune? Cică ar garanta un bonus de 50% la greutatea pe care o dai jos prin dietă. Şi ce-mi zgândări retina pe net? Un articolaş cu o tanti care susţine că de când ia alli e o căcăcioasă. Pe ea. Că cică umblă cu pamperşi. Păăăi, mă gândesc eu, nu vreau atât de mult să slăbesc rapid. Tot mai bine în clasicul stil pe care mi l-am însuşit şi cu care am reuşit deja să dau 8 kg jos în 2 luni. Şi mai scotocesc eu… şi văz că alli ăsta mai are şi alte reacţii adverse, cum ar fi: un risc de 7-8 ori mai mare pentru cancer la colon şi mamar. Păăăi.. zic eu iar în sinea mea, mai bine încetişor şi bătrâneşte, că e mai sigur, decât să împrumut ţâţe de la păpuşi sau să fac caca printr-un furtun pe lângă buric. Aşa că gândiţi-vă de enşpe ori înainte să luaţi medicamente pentru slăbit şi, mai ales, căutaţi review-uri pentru ele.

Salutări!

Declarație de dragoste... și George

2010-02-04T12:54:00.002+02:00

Am venit pînă aici ca să văd ce-i cu tine. Ţi-am urcat pe gît înfigîndu-mă cu unghiile, lăsîndu-ţi umerii dezgoliţi de prezenţa mea. Cînd ţi-am ajuns pe buze, am dormit seri întregi ca un prunc. De aici, de aproape, pari neasfaltat. Pori micuţi şi firicele de păr excitate îmi îngreunează mersul. Cînd te străbat, mă simt ca şi cum aş merge printr-un lan de grîu, ca şi cum m-aş lăsa purtată de curenţii unui ocean, ca şi cum m-aş tolăni pe pături de carne, piele şi minciuni aşezate straturi, straturi.
Cîteodată, cînd mă întind pe obrajii tăi, arunci cu bulgări de lacrimi în mine. Dar nu reuşesc decît să mă purifice. Apa mă şterge de păcate. Îmi şterge mizeria durerii, a focului, a speranţei de pe piele.De ce a speranţei? Eşti un prost dacă speri. De ce speri? Speranţele sunt pentru visătorii nerealizaţi.
Acum mă tîrăsc tot mai sus, sperînd să-ţi întîlnesc privirea purtătoare de raze.Mă prind cu mîinile murdare de genele tale imense. Pleoapa îţi tresare, iar un punct alb, uşor inflamat, apare în golul lăsat de rădăcina unei gene. Mă aşez pe spate şi-ţi mîngîi geana. De 13 ori de mi-aş pune pe ea mîinile una deasupra celeilalte şi tot nu s-ar termina. Deodată, în colţul ochiului se întregeşte o sferă udă, incoloră şi sărată. Mă reped înspre ea şi o sorb pe toată.Mă mînjesc pe nas, pe frunte, pe gît. Mă umflu iar cu speranţe proaste.
Venele mi s-au răscopt, iar pieliţa-mi de muritor abia le mai ţine captive. Cu degetele lungi şi subţiri asemenea unor paie cotrobai prin evantaiul genelor tale. Încerc să-ţi întredeschid pleoapele, dar tu le strîngi ca pe o menghină lugubră. Încep să urlu, mă zbat, strîng forţă cu mintea, şi îţi crăp pleoapele de la mijloc. O gelatină întarită pictată-n negru şi maro se iveşte. Mă-ncurc în pînze de păianjeni ţesute din iţe suflate cu praf de sînge.
Îţi trec rapid mîna microscopică prin faţa pupilei. Stînga-dreapta. Dreapta-stînga. Nimic.
-Hai, dă-mi un milimetru, priveşte-mă!
Pentru cîteva secunde, m-am gîndit să mă mut în pupila ta. Să paşesc în întunericul rotund. Şi să stau acolo chircită, ca un embrion format anapoda într-o mamă surogat.
Îţi sărut cristalinul. Ai zeci de urme de buze pe ochi. Şi multe amprente de mîini dornice şi iertătoare.
Tu, teren obscur, vorbeşti limba deşertăciunii!

Eu am citit-o la Dobro pe blog. Mi se pare demențială ca și declarație de dragoste, acum că vine SeFe Valentin.

Și dacă tot vă trimit la alte bloguri, trageți o geană și pe blogul lui George. Îl găsiți și la mine în blogroll. Cică nu a are carnețele pe care să-și noteze epifaniile bahice și se folosește de inocentul blogger.com. Îl știți pe George, v-am mai povestit eu de el. Aici e profilul lui de facebook. Pentru promovare, Gigi, poți să apeși pe butonul de donații de sus, din dreapta. Acceptăm mila oricui. De asemenea, George nu are prietenă și poate fi agățat și cu replici foarte ieftine prin baruri obscure. E un veșnic Vama-Veche-kind-of-guy.

O zi obişnuită

2010-02-01T15:22:00.001+02:00

M-am sărutat de vremurile astea căcăcioase şi mocirloase. Vreau să vie căldura, să pot să îmi plimb şi io copilu’ prin parcuri, să-l mai scot din casă. Micuţul nu prea mai ştie ce e aia afară. A început să devină ca ta-su – un bârlogit. Bine… nici mie nu mi-e uşor când trebuie să plecăm undeva, că trebuie să îi iau un întreg arsenal de chestii, cum ar fi geanta lui, care e de vreo 3 ori mai mare şi mai grea ca a mea, şi nu vă gândiţi că eu port poşetuţe. Oricum, gentoiul lui trebuie musai să cuprindă: pamperşi de schimb, ţoale de schimb, păturică, şerveţele umede, jucării, suzetă, mâncărică, biberoane, linguriţă, baveţică, diferite vitamine lichide pe care tre să i le dau … ce să mai.. mă apucă durerea numai când mă gândesc. M-a organizat ăsta micu într-un hal de nu credeam că e posibil. Mă trezeşte dimineaţa la 8, îi fac suculeţul de fructe, piureuţul de fructe, piureuţ de legume, iaurţel cu biscuiţi, iar seara lăpticul. Toată ziua mea se înfăşoară în jurul lui. Mă gongănesc cu el, ne jucăm, facem bau, facem gâdi-gâdi, mai trage câţiva puişori de somn de câte-o juma de oră, iar spre seară ne jucăm în cădiţă cu răţuştele.

S-au dus dreq zilele când domeam până târziu sau când stăteam până târziu trează. Acu, dacă adorm mai târziu de ora 00:00 toată ziua următoare s-a dus pe Someş. Sunt adormită, cu ochii cârpăciţi de vise nefinisate şi mă uit la copil printre urdori. Un copil este… cum să vă spun eu… ca un animal de casă upgradat. Tre’ să-l schimbi de caca, să-i dai să pape, să-l speli, să-l schimbi de vreo 3 ori pe zi (că de atâtea ori mănâncă şi se împute, logic), apoi să-i speli hăinuţe, să i le calci, să-i faci mâncare.. dar hai să nu ne repetăm, nu? Mă, şi toate se duc dracu foarte simplu.. cu un singur zâmbet de-al lui. Orice zi pişecioasă se transformă într-o zi de vară răcoroasă în care ai câştigat la loto. Şi când zici bine că a adormit la sfârşitul zilei, vezi o poză de-a lui şi îţi vine să-l trezeşti ca să te joci cu el. Vă doresc şi vouă ce am eu şi încă pe atât.

O zi excelentă!

Machiaj de seară cu verde pentru ochi căprui

2010-01-29T17:13:00.001+02:00

A trecut şi ziua mea

2010-01-29T14:46:00.001+02:00

Mă da, a fost. Pe 26. Cât am făcut? 27. Şi ce? Ce am făcut de ziua mea? nimic. M-am babalâcit.. sunt femeie la casa mea, mă rog, a părinţilor mei, cu copil şi soţ … şi gata. Asta a fost tot. Am răspuns politicoasă la telefoanele de “la mulţi ani” şi apoi am fost să-i urez şi lui tata viaţă lungă şi prosperă, căci, da, m-am născut de ziua lui. Când avea tata 28 de ani, mama nu ştia ce să-i ia de cadou.. şi ce s-a gândit ea? Ia s-o pun de o naştere. Şi iată-mă… A.. să nu spun că de ziua mea era şi ziua lu’ Ceauşescu. Deci de ziua mea şi a lui tata era singura dată când era program la tv mai târziu de 12 noaptea. Era fain, ce să mai.. cum mai căscam gura la desenele alea monocrome şi se strângeau la noi acasă vreo 10-15 pretini de familie care, inevitabil, de fiecare dată, “uitau” că e şi ziua mea… şi nu primeam nimic. Ce zile triste. Pentru mine ca-copil zic. Dar mai erau câte unii care îmi mai scăpau vreo sută de lei roşi de remuşcări că au uitat sau că nu ştiau. Se făcea tămbălău mare pe vremuri la noi în casă. Cu platou de antreu, ciorbă, friptură, desert şi vinoase şi bericioaice. Se lăsa cu beţii şi muzică dată tare la dublul casetofon cu luminiţe. Ce vremuri. Acu: la mulţi ani şi hai la somn. Ori unde o fi şi criza? că până mai anu trecut scoteam pe preteni la un bar să îi amăgesc cu o beută.. dar acum unde să merg cu copilul? Chelner, 10 shot-uri de tequila şi un biberon cu lapte şi cereale. On the double. Cum ar da, ă? Nu prea fain. Poate la anu sau la anu ălălalt. Cine ştie? Acum sunt mai entuziasmată când primeşte fi-miu cadouri. Când îi văd sclipirea zâmbăreaţă atunci când mai primeşte o jucărică mă bucură mai tare ca orice cadou pe care l-aş fi primit eu. N-aş fi zis anu trecut că aş fi simţit aşa ceva. Dar da, toate clişeele despre mămicenie sunt adevărate. Aşa că .. dacă aţi uitat să mă sunaţi sau m-aţi sunat mai târziu nu fiţi supăraţi. Nu contează. Nu clasific prietenii după numărul de dăţi în care şi-au amintit că e ziua mea.

După bune vin şi rele

2010-01-25T19:08:00.001+02:00

Ei, se pare că sunt omul căruia i se întâmplă mereu câte ceva.. fie rău, fie bine.. numai să nu mă plictisesc. Ştiţi că a fost geru’ lumii acu câteva zile… ce credeţi? Ni s-a bulit maşina. Minunat. Alţi bani, altă dixtracţie. Nu se mai roteşte elicea aia de la radioator şi ne fierbe apa la nişte turaţii mai insistente ale motorului. De parcă înotam în bani… me rog. Mai nou.. se futu şi calculatorul meu. Cică se resetează. În continuu. Fie că are motoru’ rece, fie că-l are cald. Îmi vine să-l azvârl pe geam. Asta după ce reuşisem şi eu într-un final să re-instalex xp-ul pe el, căci win7 pe care-l adulam acu câteva posturi mi-a făcut un car de draci şi ăla. Browser-ul (oricare, că le-am încercat pe toate) mergea ca dracu, nu voia nici mort să instaleze winrar sau daemon tools… şi ca-capac, nu m-a lăsat, frate, nici xp-ul să-l instalez. Are o chichiţă, nu ştiu care, de nu te lasă neam să instalezi XP pe el. Asta am rezolvat-o într-un final cu un hard mai vechi de-al lui Adi, pe care avea deja instalat XP. Dar ca orice minune, nu a durat mult bucuria mea. Şi acu stau şi mă uit cu jălanie la el ca “un borfaş la ceasul unui lord” şi suspin, că tre să scriu de pe laptop. Noroc că am noroc şi mai câştig şi io câte un concurs de am chichineaţa asta de laptop. Decât deloc…nu? Oare ce-mi mai rezervă viaţa? Sunt curioasă.

În rest voi cum o mai ardeţi pe frigăraia asta?

de ultimă oră…

2010-01-21T10:30:00.001+02:00

De 6 săptămâni, de când mă chinui să dau jos kilogramele venite abuziv în timpul și după naștere, sunt mândră să vă anunț că am dat jos deja 5,7 kg. Nu tu pâine, nu tu dulciuri, nu tu paste, nu tu prăjeli… doar legume, pui, pește, ouă fierte și… și? suc de grapefruit. Însă regret doar că am dat de cura asta doar acum abia 4 zile, în care am dat jos 2 kg. E o cură ce-ți garantează că dai jos 5kg în 10 zile. Și observ că am dat jos nu numai de la burtă, ci și de pe coapse, picioare.. în partea de sus a corpului nu-mi dau seama încă. Dacă vă interesează cura de grapefruit, cereți-mi-o. E o cură în care mănânci pe săturate, 3 mese pe zi. Și nu mănânci chestii scârboase. Sunt foarte fericită. Și asta mă motivează să continui să dau jos și restul de kg surplus. Mă încântă faptul că acum încap în pantaloni mai vechi, dar nepurtați și în cei care mă strângeau și îmi scuipau șuncile pe sus acum mi-s largi.

În altă dezordine de idei, cum v-am obișnuit, am primit CADO și eu un iphone 3g. Asta pen’că am fost cuminte și că ziua mea o să fie în câteva zile. Nu spun când ca să nu vă simțiți obligați să mă “la mulți ani”-ți. Cine mi l-a cadourisit? Ei cine.. hani. Nu l-ar fi luat dacă nu aș fi reușit să-mi vând telefonul vechi și să mai fac rost de încă niște bănuți din altă sursă. Și l-am luat la abonament de 12 Euro cu tot cu T.V.A., cam tot atât cât am și la Vodafone acum. Apropo… numărul meu de mobil, pe care îl știți cu toții este acum portat pe Orange. Deci se vor aplica tarife de Orange când mă veți apela. Vă veți da seama de asta în momentul când veți auzi un bip în timp ce sunați. Anyway.. durează cam 10 zile în care sunt cam cu curu în 2 luntre.. adică și client Vodafone, și Orange. Nu am înțeles faza asta.. dar așa cică e. Iar simpaticul nene de la Orange mi-a dat și 21 de Euro în puncte și încă vreo 100 de min naționale și sms-uri naționale lunare doar pentru că am plecat de la Vodafone. Respect, frate, ce să mai. Ei, nu, nu sunt obsedată de telefon și nu-l butonez toată ziua, căci îl știu deja de la Adi de un an și. E foarte mișto faza că puți să-i pui o groază de aplicații cu negândite utilizări. De exemplu mi-am pus o aplicație care este listă de cumpărături, una care îmi ține evidența kilogramelor date jos, cu grafic și tot ce trebe, una care-ți face machiaje pe o poză anume, una care-ți calculează consumul de benzină, jocuri de șeptică, de canastă și ar fi mers și un gps, dar e 80 de euro aplicația. Oricum, mai puțin decât un gps de sine stătător.

I welcome myself in the Apple world. Join me, we have cookies!

alte d-alea…

2010-01-14T20:27:00.001+02:00

Mi-am instalat windows 7. Cum e? Mișto și nu prea. O fază faină e că mi-a setat tastatura în română, cum am vrut, numai că y nu e z și ? nu e – și ( nu e ) și alte chestii d-astea. Deci o să dureze ceva să mă reobișnuiesc să tastez românește după noul aranjament. Am avut ambiția să tastez cu diacritice nu numai pe blog, ci și pe messenger, sms-uri, comment-uri și orice alte texte pe care le tastez. Adi mă porcărește de câte ori trebuie să tasteze ceva de la tastatura mea, că scrie numai cu semne ciudate:). Nu știu, dom’le (încă nu am găsit apostrofu’ decât dacă schimb pe EN), dar mie mi se pare un semn de respect, oricui i te-ai adresa în scris, faptul că folosești diacritice. Da, te respect și mă chinui să-ți scriu corect, ca să nu confunzi țâța cu tata sau râd cu rad și altele d-astea. Treaba asta cu diacriticele mi se (t)rage de la câte cărți am scris (nu ale mele) de am ajuns să pot tasta chiar cu viteza vorbirii, și de la câte machete (așa le mai zic DTP*-iștii la fișierele de tipărit) a trebuit să corectez pentru tipar, și tot mai dădeam buleli de-mi scăpa vreo eroare.

Și, deci, cum mă lăudam la început de scriere, mi-am tras win7 pe pisiu. Nu contează că nu vede scaneru’ sau imprimanta, căci eu mi-s mândră că am ferestre glossy și efecte mizdă și gadgeturi pe descopt și alte câteva rahaturi d-astea faine. Mai instalasem odată acu câteva luni, dar nu-mi mergeau urechile (boxele), că nu avea drivere (uindousu). Însă acu am găsit și d-astea și merge ca uns. Bă și ce icoane cul are, și nu ți se mai umple bara dă jos cu taburi.. și… și .. ce să mai, îmi place. Fuck the scanner, fuck the printer. I don’t need them. Scriu de mână sau țiu minte. O să i le dau lu’ soțu-miu să le instaleze el pe mecu lui șmecher.

V-am zis, nu? Că s-a lăsat de fumat. Vinerea trecută. De atunci mi-a mâncat toată șunca afumată din frigider și o pâine întreagă (în 2 zile) și 6 șuberecuri (azi) și biscuiții lu’ fí-so (noroc că am luat 2 pachete) și.. ce să mai, rade tot ce prinde. Auzi dragă, îmi zice, hotărăște acum ce vrei.. .să mă las de fumat sau să nu mă îngraș? Și am decis pe loc. Nu mi-a fost greu. Lăsatul de fumat. De atunci mă vede ca pe o imensă țigară, furnalul de la C.E.T. îl vede ca pe un gigantic trabuc, mestecă cingo de-l dor fălcile și îl întreabă pe fi-so dacă nu cumva are o țigară. E irascibil, nu iese din casă de frică să nu cumva să îl apuce tentația de portofel să-și ia țigări, nu ne chemăm prieteni fumători la noi ca să nu îi miroasă ori să le ceară țigări. E nebunie. Apoi, mai e ăla micu’. Și el e irascibil. Îi dau dinții. Deci vă puteți imagina așa într-o doară ce e la mine în casă. Ieri i-am lăsat pe amândoi singuri 3 ore. S-au calmat reciproc. Când m-am întors ăla micu’ dormea, iar ăsta marele era șucărit pe mine că am lipsit așa mult. Dar m-a iertat îndată ce i-am fluturat un pachet de biscuiți pe la nas. Nah, am dat tot din casă, iar mă ceartă.. închei până nu mă iau tastele pe dinainte și despre altele :)

V-am țucat cu drag, Gina**!

* desktop publisher

** my first firstname