Screamăt Intelectual

-4,5 kg în 20 zile

2012-01-30T11:28:00.000+02:00

M-ați întrebat mai mulți dintre voi cum am reușit. Nu vă voi minți, nu este o cură miraculoasă într-o pastilă, și vă trebuie al naibii de multă ambiție. Probabil că v-am pierdut de la propoziția antecedentă, pentru că ambiția mi-a lipsit și mie foarte multă vreme. La fel și soțului meu care a slăbit doar vreo 2 kg, pentru că tot are porțiile foarte mari :). Dieta mea a ținut de niște reguli pe care mi le-am impus. Dacă se găsește printre cititorii mei un medic nutriționist, îl rog insistent să mă critice sau să mă laude, după caz.
1. Bea minim 2,5L apă/ceaiuri neîndulcite la temperatura camerei. Asta îți va accelera metabolismul, mai ales dacă ești un caracter sedentar.
2. Renunță la toate mizeriile gen: cola, sucuri bio, alcool. Sucuri naturale, doar dacă le faceți voi.
3. Renunță la orice fel de dulciuri și snack-uri. Curăță toată casa de ele. Eu încă mai țin ciocolata la vedere și sunt mândră să spun că nu mă mai tentează câtuși de puțin, pentru că mă gândesc că pentru o gură de ciocolată pentru care mă voi simți mega-vinovată mă dau înapoi cu câțiva pași din scopul pe care mi l-am setat.
4. Ține un jurnal în care-ți notezi tot ce mănânci în cursul zilei, cu calorii, intervale orare. La fel și pentru apă. Te motivează să bei cât mai multă. Eu am ajuns să beau cam 4-4,3 l pe zi. Există aplicații de smartphone-uri pentru asta, foaaarte bune. Pentru iPhoniști, MyNetDiary e grozav. Are o iconiță cu un măr verde învelit într-un metru de croitorie. Face inclusiv un chart cu evoluția kilogramelor de care ai scăpat, măsurile corpului (am dat jos cam 4 cm de peste tot), poze de before and after, te ajută să calculezi caloriile mâncării pe care o prepari, dacă spui ce ai folosit la gătirea ei. După ce-ți introduci toată mâncarea de pe parcursul zilei, la sfârșit îți spun de câte fibre mai aveai nevoie la micul dejun, proteine, calciu etc. Pe mine m-a ajutat această aplicație cam o săptămână, până am început să "simt" caloriile produselor. Acum bag doar nr de kg pentru a vedea chart-ul. E foarte motivațional. Cântărirea se face dimineața, după ce mergeți la toaletă, pe nebăute, nemâncate.
5. Zilnic prepar o supă de legume. Poți mânca pe săturate, are calorii foarte puține și vitamine foarte multe.
6. Puteți mânca paste din grâu integral, dar cu sos-ul fără grăsimi gen unt, smântână.
7. Nu amestecați proteinele cu carbohidrații la o singură masă.
8. Mișcarea nu strică, dar eu nu prea am făcut… De-abia aștept să se-ncălzească să ies cu bicicleta iar.
9. De câte ori te ronțăie foamea mănâncă un fruct. Portocalele nu mi-au lipsit. Morcovii sunt foarte buni, deoarece conțin fibre și, alături de varză, sunt singurele legume pe care dacă le mănânci slăbești, deoarece corpul folosește mai multe calorii să le digere, decât au ele ca aliment. Ardei grași, dulci.. un deliciu ca snack, sau merele. Migdalele sau fisticul, ne-prăjite, sunt snack-uri foarte bune între mese. Dar nu mai mult de 10-20 de migdale (fistic se poate și ceva mai mult).
10. Nu mânca la o masă mai mult de 150-200g de mâncare. Mai bine mănânci mai des câte 150g decât să mănânci o singură dată 600g. Bea înainte de masă un pahar de apă de 300ml și cu siguranță te vei simți plin după o masă. Cu timpul, stomacul tău va reveni la normal și nu va mai simți nevoia să-l umpli până la 600-1000g/masă. Dacă se întâmplă să nu reziști la vreun dulce sau un fel de mâncare preferat gen cartofi prăjiți, pizza etc gustă. Dar puțin de tot și mestecă foarte mult. Dar să nu se întâmple zilnic, da? Cu timpul simțul gustului va reveni la normal, și vei savura orice fruct, orice mâncare, fără sare sau unt sau prăjeală. Credeți-mă că un cartof prăjit (erau preferații mei) mă lasă total rece și mi se pare scârbos și fad ca gust. La fel cu prăjelile gen chiftele, pui prăjit… am mâncat după multă vreme o chifteluță prăjită. Mi-a picat în stomac ca o ghiulea.
11. Citește pe etichetele produselor când le cumperi. Mănâncă foarte multe fibre dimineața. De obicei le iau din musli. Noi ne facem cumpărăturile de la raionul BIO din Auchan. Brânza am înlocuit-o cu tofu. Delicios. Carne mâncăm cam o dată pe săptămână, iar atunci este pește, sau fructe de mare. În rest gătesc cu bucățele de soia. Dacă știi să o gătești, delicioasă. Și aceasta o dată cam la 2-3 zile. Lapte beau cam la 3 zile.. în rest bem lapte de soia. Proteinele le luăm din produsele vegetale, iar de 20 de zile nu simt nevoia de carne, credeți-mă. Am mai multă energie decât înainte.
12. Ia supliment de Zinc. Zinc-ul inhibă producerea hormonului care induce creierului starea de foame.
13. măcar o dată pe zi bea o băutură cu gheață sau fă-ți o înghețată din fructe congelate, iaurt low fat sau lapte de soia si jumătate de lingură de miere la 4 porții. Delicioasă. Eu iau de la Auchan căpșuni, mure sau vișine congelate, adaug lapte de soia si miere și iese o înghețată low fat muuult mai bună decât cea din comerț. Conține f puține calorii, multe multe vitamine și ajută la accelerarea metabolismului, deoarece corpul consumă mai multă energie pentru a aduce alimentele înghețate la temperatura normală a corpului. Dar mare grijă să nu faceți "gâlci" :). Mâncați încet și câte jumătate de linguriță/înghițitură.
14. Prepară-ți propria mâncare. E internetul plin de rețete low-fat. Chiar dacă nu-ți place gustul lor la început, le vei mânca de foame, iar cu timpul ți se vor părea delicioase. Amintește-ți că mănânci ca să trăiești, nu trăiești ca să mănânci.
15. NU TE ÎNFOMETA! Nu te ajută ABSOLUT deloc. La început așteaptă-te ca acul cântarului să nu se miște prea mult. Dar pe parcurs, vei da jos cam 200g/zi, dacă ții cont de regulile de mai sus. Dacă te înfometezi dai de o gastrită, ulcer, iar când vei termina dieta, corpul tău va lua ca un avar tot ce îngrașă din alimente pentru a-și face provizii.
16. Nu mânca foarte sărat. Doar cât să dai puțin gust mâncării.
17. Nu bea apă imediat DUPĂ masă. Așteaptă 30 min. La fel și cu fructele.
E un stil de viață, cu care, dacă vă veți obișnui, veți trăi foarte multă vreme. :) Știu că vi se pare PREA mult și FOARTE greu, dar găsiți un factor decisiv. Al meu a fost când nu mă mai încăpeau blugii. Și am zis că decât să dau banii pe o garderobă de grasă, mai bine pe una de slabă :). Succes!

Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii..

2012-01-27T12:00:00.001+02:00

Sfârșitul lumii este cam apoteotic și hiperbolic spus.. dar trebuia să vă fac să citiți mai departe, nu? Cine dracu dă doi lei pe cum m-am distrat eu de ziua mea, az'noapte? Poate doar mama :).
Eniuei… sincer, nici nu știu de ce scriu postul ăsta, pentru că nu a fost nimic ieșit din ordinar… poate doar ca să nu mă mai întrebe toți: și? cum te-ai distrat aseară?
Au venit prieteni, i-am servit cu pizza și tiramisu (my two favorite best things, handmade by yours truly) și ne-am cinstit cu o fetească neagră de "muflatar" :). Later then am jucat o canastă, cum fac moșii treizeciști. Asta a fost.
Fi-miu a dat concert (cu chitara și tot ce trebe), a cântat o variațiune de melodii de la "nu am chef azi" a lu' Chirilă, la scooby dooby doo și melc-melc tobechet (cotobelc). Preferata mea a fost însă "dă mami ou kinder, fac caca". Este o întreagă poveste în spatele logisticii acestei melodii, o voi relata doar live, ca picanterie, celor care o doresc.
Mai departe de acest lucru, mi s-a făcut o surpriză foarte frumoasă, la care nu mă așteptam (că d-aia a fost surpriză), de dimineață, din partea echipei de conducere ISIS. Vă foarte mulțumesc, a însemnat foarte mult pentru mine, poate nici nu vă așteptați să însemne atât. La fel de mult au însemnat și cele peste 200 de urări de LMA de pe facebook. Doar faptul că persoane care nu mă cunosc au pierdut timpul cu 11 caractere să-mi arate că știu că e ziua mea și că nu vor să mor (de unde și La mulți ani-ul), m-a făcut să mă simt mai mult decât un grăunte de nisip în Sahara. De asemenea, le spun și celor care nu m-au sunat dar au știut că e ziua mea, că îi înțeleg PERFECT. Nu pun botu' la socialisme d-astea, cum nu pun botu' nici la valoarea cadoului pe care l-am primit sau dacă am primit. Am trecut de faze d-astea din era comunismului cu bă… ce nesimțiți au fost ăștia că au venit cu măna-n cur sau bă… ce prieteni, nu mi-au dat un telefon de ziua mea. Nu contează! Nu așa se măsoară prietenia, sincer. Nu sufăr de lucruri d-astea.
Așadar, trag aer în piept, mă dreg de fetească cu o cană de cafea, și.. începem munca. :)

Chestii High Tech Vintage

2012-01-24T11:55:00.002+02:00

Știu că titlul este oximoronic, puneți pietrele înapoi jos. Voiam doar să ilustrez niște obiecte care pe vremuri erau high-tech și revoluționau lumea, iar acum le evităm pentru că… ei bine, nu-și mai au rostul.
Ceasul de mână - acum a devenit doar o bijuterie, nu mai are nimeni nevoie de el. Avem telefoane mobile care spun cât e ora. Cine mai dă zeci de mii de euro pe un ceas brand de brand mi se pare a fi pur și simplu snob. Mai bine pune banii pentru pensie deoparte, tinere, vei avea nevoie mult mai mult.
Ceasul cu alarmă de noptieră - ca și mai sus, inutile. I rest my case. Înlocuitor: telefonul mobil.
GPS-ul. A înlocuit hărțile de hârtie pe care le desfăceam de nu mai puteai să vezi nimic prin parbriz, dar, și acest device pe care dădeai 5 milioane sau mai mult a fost înlocuit cu succes de aplicațiile pentru smartphone-uri.
CD-ul. A înlocuit discheta, iar apoi a fost înlocuit la rândul lui de dvd, și mai apoi de USB stick. Toate trei: vintage. Au apărut cloud-urile gen dropbox, transfer.ro etc.
Televiziunea prin cablu. Înlocuitor, televiziunea online, site-uri gen vplay etc.
Combina cu câte 5 cd-uri și casetă și radio cu care ne mândream pe bibliotecă. Soooo vintage :) Nenumărați sunt inlocuitorii ei.
iPod, MP4 player - înlocuitor: smartphone-ul
Netbook-ul (laptop-ul pentru "just browsing the web and messenger") - înlocuitor: tablet, smartphone-uri
Mouse-ul - înlocuitor, trackpad-ul
Televizorul. Înlocuitor, monitor uriaș.
Computerele cu unitate centrală separată - atât de yesterday's news.
MMS-urile. pfff vremea lor a fost atât de scurtă încât nici nu am avut timp să le folosesc :))

Sigur mai sunt câteva, dar nu-mi vin în minte.

Câte deosebiri găsiți?

2012-01-21T18:30:00.003+02:00

Why designers hate Holidays!

2011-12-28T00:39:00.000+02:00

Urare!

2011-12-25T18:05:00.003+02:00

32 Christmas and New Years

2011-12-21T16:34:00.000+02:00

dați click pentru a vedea mai multe:

Banc

2011-12-21T11:59:00.002+02:00

Cate persoane lucreaza in biroul acesta?
- Cu sef cu tot, cinci.
- Deci, fara sef, patru?
- A, nuuuu... fara sef nu lucreaza nimeni!

Winners of the National Geographic Photo Contest 2011

2011-12-21T10:16:00.003+02:00

restul aici

Ceva funny...

2011-12-21T10:12:00.001+02:00

Campanie anti-fumat

2011-12-18T12:41:00.001+02:00

Aveți 6 minute?

2011-12-16T10:27:00.001+02:00

Swing of Change from Swing of Change on Vimeo.

TOP 20 defecte pe care femeile nu le pot tolera la partenerii lor

2011-12-15T13:53:00.001+02:00

1. Nu se înţeleg cu familia partenerei
2. Îi folosesc periuţa de dinţi
3. Lasă toaleta murdară
4. Îi urăsc pe prietenii femeii
5. Nu se descurcă în preajma copiilor
6. Sunt leneşi
7. Nu-şi rad prea des barba
8. Lasă unghiera "deschisă" după ce o folosesc
9. Conduc prea repede
10. Sunt morocănoşi
11. Sunt prea ataşaţi de mama lor
12. Nu închid uşa de la baie când folosesc toaleta
13. Lasă hainele murdare pe jos
14. Nu îşi pensează părul facial
15. Critică modul în care conduce partenera lor
16. Râgâie sau flatulează
17. Nu le plac câinii
18. Nu îşi ajută partenerele la curăţenie
19. Se uită prea mult la sport
20. Nu îşi ajută partenerele la gătit.

sursa

Concluzie?
Cică preferă ca aceștia să nu tragă apa, decât să n-o placă pe maică-sa :))))

Meniul de azi

2011-12-07T23:41:00.001+02:00

Mă bârâie Dodo de două seri "mami, veau cătite". Asta că m-a mâncat pe poarta din dos să-i promit acu două seri că-i fac clătite. Și deci, m-am decis în seara asta să-i fac polobocului "cătite". Am făcut. A mâncat cu ta-su.. și apoi s-au dus la desene să… zacă cu burțile orientate către tavan. Am început cu desertul pentru că ăsta este cel mai discutat.
Clătitele au fost d-alea flafi, 600 ml lapte, 4 albușuri de oo (rămase de la maioneza din ziua anterioară), 6 linguri de făină, un plic de praf de copt, esență de vanilie și juma' de pachet de unt. Blendărite bine-bine și turnate în super-tigaia mea FASA cu teflon, în care le-am prăjit pe toate FĂRĂ ulei. Extra-fenomenal de fantastice au fost. Recomand să încercați. N-a rămas nici una măcar ca martoră să pun pe blog, pentru că nici nu au apucat să se răcească. De-abia dacă atingeau farfuria.
Așaaa…. înainte de asta am făcut cartofi la cuptor cu rozmarin, întinați cu puțin ulei de măsline ne-pângărit. Foarte buni și ăștia, cu ceva maioneză cu usturoi făcută de yours truly anterior cu o zi, pentru păstăile de fasole verde. Și ca să încornorăm această masă deșănțată, niște ficăței de curcan puși la bronzat pe grătar, cu capac deasupra. Hai, ștergeți-vă la gură de bale și mai și gătiți. Nu numai pizza și congelături… găsiți plăcerea de a găti. De-stresează!

Link-urile de azi

2011-12-07T14:13:00.001+02:00

Starbucks Christmas Pack
The all new Flavors.me: A social network to unite all social networks?
tattoed pin-ups
Mr Chocolate Moustaches by Diego Ramos at The Temporium

Melodia zilei

2011-12-06T10:29:00.001+02:00

Nu mai scap de melodia asta, de când m-am trezit. Să nu cumva să dați click, că mă pomeniți toată ziua :)

You sexy thang...

2011-12-05T01:14:00.001+02:00

trio

2011-12-03T23:06:00.001+02:00

Ironie

2011-12-02T08:30:00.000+02:00

Angry Birds - in real life

2011-12-02T08:00:00.001+02:00

Preluată de pe FB

2011-12-02T08:00:00.000+02:00

Femeia Perfecta !!! :) :) :) !!!
A fost odata ca niciodata un barbat perfect si o femeie perfecta. Ei s-au intalnit si deoarece relatia lor a fost perfecta s-au casatorit. Nunta a fost perfecta. Iar viata lor in doi a fost de asemenea perfecta. Intr-o seara de Craciun, in care ningea puternic, aceasta pereche perfecta mergea cu masina pe o sosea plina de curbe, cand la un moment dat au vazut pe cineva la marginea strazii, care se parea ca are o pana. Era Mos Craciun cu o tolba plina de cadouri. Deoarece ei nu au vrut sa dezamageasca copiii cei multi care asteptau cadourile, perechea perfecta l-a invitat pe Mos Craciun sa se urce in masina lor pt. a ajunge sa imparta cadourile. Si asa au ajuns in scurt timp sa imparta cadourile.
Din nefericire, s-au inrautatit conditiile meteorologice, si cei trei au avut un accident. Unul singur din cei trei a supravietuit.
Care? (Ginditi-va mai intai si abia apoi va uitati la raspuns) ..............................

Bine-nteles ca femeia perfecta.:)))))))))
Ea este singura din cele 3 personaje care exista intr-adevar.
Toata lumea stie ca Mos Craciun nu exista…. si ce sa mai zicem de barbatii perfecti… ??? Pt. femei, povestea se termina aici.

Barbatii vor citi in continuare.
Puncte bonus pt. barbati: Daca Mos Craciun si barbatul perfect nu exista, inseamna ca femeia a condus. Ceea ce explica de ce s-a si intamplat accidentul.

Si inca ceva: daca esti femeie si ai citit si restul povestii, asta mai demonstreaza inca o chestie: Femeile nu fac niciodata ce li se spune ! :))))) ! ...... Corect !!!!!

Pleease let me in...

2011-12-01T16:00:00.000+02:00

Uite așa aș vrea să mor...

2011-12-01T11:42:00.001+02:00

Citesc pă feisbuc:

UN ORGASMO PROLUNGATO UCCIDE RAGAZZA DI 21 ANNI

Holbez ochii ca melcu-n priză, și dau să citesc articolul "da vero". E pe bune, nu e din TimesNewRoman. Pentru ne-ciripitorii de limbă italiană hai să vă traduc: o domnișoară de 21 de ani, a murit cu buzele în formă de O după 12 minute de orgasm, în timp ce i se oferea sex oral.

Câte glume să scoți din asta? Păi să dăm drumul la avalanșa care mi se bulucește mie la taste. Întrebările care-mi vin în minte, le puteți voi lămuri?

Ce reputație va avea nenea ăsta? De ce nu i-au dat numele? Eu i-aș fi făcut statuie, i-aș fi făcut o steluță pe bulevardul ăla din America, l-aș fi canonizat, în fiecare Duminică, aș fi făcut sărbătoarea Sexului Oral Feminin, iar el ar fi fost pe steag. Vă dați seama ce povară atârnă pe umerii lui acum? Fiecare femeie care va mai face sex cu el vreodată va veni la întâlnire cu testamentul pus la punct, dar cu zâmbetul pe buze.

Aș da toți banii din lume să mă duc și eu așa... :)

Chiar dacă este despre băutură melodia de mai jos, refrenul e făcut special pentru titlul de azi.
Uite aci povestea originală.

Români, la mulți ani??!

2011-12-01T11:26:00.001+02:00

V-aș zice să trăiți, românilor, dar, sincer, nu pot să fiu atât de ipocrită. Mai ales că în ultimele luni am tot insistat asupra mea și asupra obiceiurilor mele tipic românești să mă/le dez-românizez. Ca de exemplu, am luat toată muzica pe care o ascult cu licență, am licențiat toate softurile pe care le utilizăm (eu și bărbată-miu), nu am aruncat nici măcar o gumă mestecată pe jos, nu am parcat aiurea, pe ț-șpe locuri, nu m-am uitat la Măruță sau la OTV, nu am ascultat manele, nu am încercat să fac pe nimeni de bani și am refuzat cu îndobitocire să stau la vreo coadă.
Plus că mai e și faza aia... eu dau o căruță de bani României. Ea ce-mi dă mie? Nici o aspirină gratis. Așa că.. la ce bun? Când e ziua OM-ului, o să vă urez cu cea mai mare căldură La Mulți Ani, celor care vă onorați statutul de bipezi. Dar așa...

Maxima zilei

2011-12-01T08:30:00.000+02:00

astrologie...

2011-12-01T07:00:00.000+02:00

photo manipulation

2011-11-30T17:00:00.000+02:00

Google is funny

2011-11-30T13:22:00.001+02:00

Mă amuză de fiecare dată când accesez google analytics că este suficient să scriu doar atât

Maxima zilei

2011-11-30T12:41:00.001+02:00

Schimbare de statut profesional

2011-11-29T16:35:00.001+02:00

Știu că nu am mai scris de mult timp pe blog, dar nu mă simt vinovată. Scriu când am eu chef și când mi se năzare, deci da? Oricum nu am primit reclamații pe tema asta, deci ăia 2 cititori care îmi nimeresc din greșeală pe blog nu se simt lezați. Deci să vă pun la 220 cu ce întâmplări m-au mai năpădit lately. Am revenit la statutul meu anterior, de freelancer, renunțând, deci, la cel de angajat cu leafă fixă lunară și program de neclintit. Am evoluat într-un animal mult mai sociabil și mai experimentat în "online social media marketing and PR". Cum sună asta?? Ă?? vă doare mintea? Foarte bine. Asta am și vrut. Deci da... am luat decizia că o evoluție personală în cariera mea ține de acest domeniu. Asta nu înseamnă că am lăsat graphic designul pentru ăia mai ~~proști~~ prost plătiți și antisociali, ci că doar am făcut o rocadă între priorități.
Am regretat foarte tare colegii pe care i-am lăsat în urmă la vechiul loc de muncă, dar oricât de mult aș vrea, nu puteam să rămân acolo doar de dragul lor. Nu era suficient. Puteam și voiam mai mult de la mine.
Dacă vreți să mă țineți mai mult sub supraveghere mă găsiți zilnic pe facebook și twitter și mai bârfim și acolo.
S-auzim numai de bine!

https://www.facebook.com/roxcostea
http://twitter.com/roxanacostea

odă lui SJ

2011-10-15T09:17:00.002+03:00

Car concept

2011-10-13T09:41:00.000+03:00

todays design

2011-10-13T09:40:00.001+03:00

sursă

Prima zi din restul vieții mele

2011-10-04T09:51:00.001+03:00

Intersecția MacDrive, Constanța. Azi, la ora 8:18 a.m. mă aflam la stop, cu bicicleta. Mai aveam 4 secunde să se facă verde. În acea secundă am fost martora unui accident rutier. Un Matiz a intrat în intersecție din sens opus mie, cu viteză, să mai prindă stropul de verde care-i mai rămăsese, iar o altă mașină a intrat în el lateral, din plin. Până aici nimic diferit de orice alt accident. Ce a urmat însă a făcut diferența. Dacă inspirația m-ar fi făcut să mă opresc cu vreo 5-6m mai în față cu bicla, după trecerea de pietoni, acum nu aș mai fi trăit să vă povestesc ce s-a întâmplat.

În urma impactului, Matizul s-a rostogolit în aer și a aterizat la 5-6 m de mine. Dar... nu-i nimic, aveam cască J!! Piese matizești s-au împrăștiat pe tot caldarâmul. Tânărul de la volanul matizului a ieșit amețit, cu sânge șiroindu-i pe ochi, i-a ciocănit șocat celuilalt șofer în geam și i-a zis: "Mai aveam verde!". Norocul lui a fost că a avut centură de siguranță. Celălalt a ieșit din mașină mustind de vinovăție amestecată cu îngrijorare pentru celălalt și a sunat la poliție. Nu am rămas să văd cum au evoluat lucrurile, însă un lucru e sigur. Azi e prima zi din restul vieții mele!

What the Duck?

2011-10-03T12:49:00.001+03:00

De curând am făcut anumite constatări strict personale referitoare la niște personaje de desene animate de la Disney. Și anume: Donald și Daisy umblă în curu gol, iar Donalt Fauntleroy (câți dintre voi știau că îl mai cheamă și așa?) Duck este veșnic îmbrăcat în marinar, nu se știe de ce, dar fără pantaloni, cu excepția momentelor când se duce să înoate!!?? Știați că pe motivul ăsta a fost interzis în Finlanda? Acest rățoi boșorg și exhibiționist are o moralitate îndoielnică, împreună cu depravata lui de gagică Margareta care se vrea atât de sofisticată și ... roz. Dar ce caută pițipoanca lângă un prostănac ca Donald? Pe față cică ar fi dragoste... dar, de fapt ea e atârnache pe lângă Donald doar-doar o crăpa unchiu-său Scrooge și l-o procopsi pe nerod.

Apoi mai sunt Goofy (pe numele lui complet Goofus D. Dawg) și Pluto. Deși sunt ambii căței, unul e antropomorfic (cu caractere asumate în general doar oamenilor): are țoale pe el și darul vorbirii, iar celălalt umblă dezlegat cu o zgardă la gât, nud și nevorbitor. Adică.. ce naiba? De ce asta? Ce o fi fost în capul lui Walt? O mare parte a copilăriei mele l-am confundat pe Goofy cu Pluto, și probabil că încă o mai fac. Dar asta pentru că ni s-a lăsat loc de interpretări. Ca să nu mai spun că personajele astea au mereu aceleași haine, deci promovează lipsa igienei personale la copii. (Oare d-aia o fi început fi-miu să plângă atunci când i-am băgat ursul de pluș la spălat?)

Dar ce să mai zic.. nu mai încep cu poveștile noastre autohtone al'de Capra cu trei iezi cu sadicu' ăla de lup care decapitează iezii și-i pune rânjind la geam să-i vadă mă-sa. Saw e minciună pe lângă asta.

Mai bine îl las pe fi-miu să se uite liniștit la tractoare pe youtube, că e mai safe, decât să-mi fie frică să-l las să se uite la desene.

Awesome Illustrations

2011-09-29T13:14:00.004+03:00

Dimitri Daniloff

Feelin' high!?

2011-09-29T12:25:00.000+03:00

Today's links

2011-09-28T17:38:00.000+03:00

Women!

2011-09-27T11:02:00.000+03:00

Typography Designs

2011-09-26T10:23:00.000+03:00

sursa

Office Stationery designs

2011-09-24T11:26:00.002+03:00

sursa

Icons and Logos

2011-09-22T14:15:00.004+03:00

Best of today's logos

2011-09-22T10:42:00.003+03:00

Banc

2011-09-17T20:17:00.000+03:00

La maternitate, un bebelus tocmai a venit pe lume. A fost livrat cu toate piesele la el, si arata destul de normal, nimic nu parea a fi in neregula ………… cu exceptia faptului ca RADEA incontinuu. Adica RADEA de se prapadea, RADEA si nu se putea opri… Toti specialistii, doctorii, asistentele examinau bebelusul, in fata parintilor topiti de ingrijorare ………… dar lui nu-i pasa, RADEA in hohote, cu pumnii stransi, si lacrimile ii curgeau pe obraji. La un moment dat, unul din pediatrii incearca sa ii desfaca pumnisorul strans sa vada daca totul este in regula si ………… ce gaseste???

SURPRIZA ………… o pilula contraceptiva !!!

mi-ați lipsit!

2011-09-14T16:03:00.001+03:00

Am fost plecați din oraș 5 zile. Mi-a lipsit enorm mersul pe bicicletă, iar azi-dimineață, am savurat fiecare pedală în drum spre muncă, la fel cum un fumător trage cu sete din țigara de după "desene animate". Ăsta e codul acum, de când Tudor a început să priceapă de toate. Apropo de el... a început să dea pe goarnă tot. M-a pârât la ta-su că am luat un pietroi cu mașina ieri, și că s-a auzit bang! și că s-a speriat. Acum vreo două zile a priceput că voiam să duc doctoriței o cutie de bomboane în semn de apreciere și a început să plângă că el vrea bobo. Înțelege șantajurile, drept pentru care, ta-su când nu se înțelege cu el mă bagă pe mine pe fir. I'm the bad guy! Deci... gata.. s-a dus vremea când puteai să înjuri la volan sau să vorbești de diferite chestii, că am "reportofonu' " cu mine mereu.

Ce mi-a mai lipsit? Cafeaua. Nu credeam că este atât de dificil să găsești o cafea bună. Ori am devenit sclava brand-ului preferat, ori tot restul lumii face cafea de toată jalea. Mi-au mai lipsit de asemenea și colegii de muncă, glumițele de birou agitația de la muncă.

Dar toate au revenit la rutină și mă simt ca peștele în apă.

Hello Constanța!

Amintiri culinare

2011-09-07T11:48:00.001+03:00

Mi-am adus aminte zilele astea de mâncarea din copilărie. Țin minte, când mă duceam la tata la unitate, la popotă (tata era maior atunci, la Topraisar) și-mi dădea bucătăreasa de pe acolo să beau ceai de zahăr ars. Aș fi băut litri întregi. De atunci nu am mai auzit pe nimeni să facă sau să fi băut așa ceva. Este un mister și acum pentru mine cum ieșea ceaiul ăla, dar am în nări și pe papile amintirea lui. Apoi am deviat așa, gândindu-mă la untura pe pâine, peste care presăram puțină sare grunjoasă.... pâinea era prăjită pe plita bunicilor și frecată cu un cățel de usturoi, iar untura era home-made. Iar apoi am alunecat cu amintirile la cârnatul de casă, făcut din porcul de la Crăciun (indiferent în ce lună a anului era), pârpolit direct pe jarul din sobă, sfârâind pe o furcă de inox. Și apoi, înghițind în sec, îmi aduc aminte de bunicul (fie-i amintirea neîntinată), care venea de la muncă (lucra la fabrica de pâine) cu 10-12 pâini fierbinți, băgate în pufoaică, pe mâneci, peste tot. Mirosea dumnezeiește! Mâncam o pâine pe loc, avea coaja crocantă și rumenită, și interiorul pufos-catifelat. Mmmm...

I SPIT (on) you - birocrația din Constanța (România)

2011-09-06T13:43:00.002+03:00

Dragilor, mi se pare aberant și ilar în același timp ceea ce se întâmplă în instituțiile publice de plată a taxelor și impozite din Constanța. La începutul anului am depus online o cerere de parola pentru a plăti online impozitul. După vreo 2-3 luni (??!!) m-a sunat o doamnă să-mi spună să mă duc PERSONAL să ridic parola de la agenția fiscală, dar nu orișicum, și cu procură de la tata (că el e proprietarul apartamentului) și copie după buletinul lui că îmi dă voie să ridic parola. Și de atunci, periodic mă sună tanti aia să mă duc, dom'le să iau parola... că ea o are acolo. Păi, madam.... ce vină am eu că oricum aveți un program de gravide până la ora 15:00, iar eu lucrez până la 18:00, ca să ajung la același ghișeu unde trebuia să plătesc fizic impozitul ca să ce?? Să iau parola, să mă duc acasă și să plătesc??? Păi d-aia am cerut parolă!!! Că să nu mă mai duc acolo!! Dă-mi-o pe mail!!! Și mă mai pune și pe drumuri până la Tuzla, unde stau ai mei să iau buletinul, să fac copie, să fac declarație, s-o semneze... ca să nu zic, că voia de fapt să se ducă tata personal să ia parola! Păi ce bașcheții mei îi interesează cine plătește impozitul, atâta vreme cât este plătit?? WTF??

Mda.. numai în Constanța e așa? Sau în toată țara?

Ca să nu mai spun (fără nici o legătură) că ANAF-ul încă cere declarațiile lunare pe DISCHETĂ. Hello!!! Nici nu se mai fabrică astea. Ați auzit de mail??

o sâmbătă de spaimă

2011-08-29T10:36:00.001+03:00

Deci mai avem puțin și avem și colacul de la wc cu Apple, mașina de spălat și scobitorile, căci familia lui Costea e oficial Apple freak. Și cum cu fanaticii nu te pui, nu are rost să începeți să porniți o campanie anti, căci nu aveți cu cine discuta. Mesajul care va ajunge la noi va fi: blah blah blah. Apple is the shit .. and that's it! Așadar.. sâmbătă, când bicicleam agale către casă cu soțul meu, aud un cling-cling din spate, de la sus-pomenitul, și-mi spune cu o mină exasperată că și-a uitat geanta cu ipad-ul la Zodiac (unde poposisem pentru o limonadă). Adică, pentru ne-băștinoși, cam la 3 km mai în spate. Vă dați seama ce a fost la gura mea și la lanțu'de la bicicletă, că am prins 36 la oră și mi-am expirat plămânii până am ajuns înapoi. Finalul e happy, căci chelnerițele, bată-le zeița Fortuna, păstraseră geanta și ne-au returnat-o intactă și neîntinată. Așa clipe de spaime numai un alt fan(atic) Apple ar putea să-și imagineze. Drept recompensă, chelnerița virtuoasă a primit toți numerarii din portofelul regăsit (adică vreo 100 lei).

Între timp, am avut de a face și cu crizele de primă adolescență ale lui Dodo, crize de nervi cu tremurături, dat din picioare și exasperări, dar am trecut cu bine peste ele. A făcut o nouă obsesie, să se uite la filmulețele cu Cachi (văr-su mai mare cu 2 ani) și cu el de când a fost la plajă. "Dudumu' sipiiii", așa zice. Adică: dă drumu' la nisip. Sau "dudumu cato" – filmulețele de când se juca cu tractorul unui alt copil, în parc. Și în weekend cam asta a făcut în mare: isterii și obsesii.

Mulțumiri măturătorilor!

2011-08-25T14:44:00.001+03:00

Știu că nu am mai scris de mult, însă, credeți-mă, nu ați ratat nimic. Sunt aceeași biciclistă agasată verbal de muncitorii de la drumuri și poduri, aceeași mamă de Tudor și soție de Adi.

Dar, cu toate acestea, am ceva de spus. Am de spus un "Mulțumesc!" sincer din tot sufletul meu de pedalagioaică, celor ce mătură străzile în fiecare dimineață. În special domnilor care volănesc mașina aia mare cu perii rotative de merge foaaarte încet pe marginea șoselei zi de zi. Nu sunt cinică, sunt pur și simplu sinceră, și chiar le mulțumesc. Datorită lor nu mai sunt nevoită să ocolesc atâtea cioburi, cuie, cutii metalice, crăci etc, deci, de aici rezultă mai puține pene de bicicletă.

Ultima dată când am făcut pană pe roata din spate era într-o sâmbătă, și a trebuit să chem un taxi papuc, ce mi-a luat 30 de lei ca să mă ducă până la cea mai apropiată vulcanizare. Așa că, încă o dată, mulțumesc din suflet celor ce mătură străzile zi de zi cu stoinicie. Țineți-o tot așa!

Si-inca un VanMoof...

2011-07-23T13:19:00.003+03:00

Mi-am luat si eu o Moofie a mea sa ma dau eco prin Constanta. Prima tura cu bicicleta, inainte sa o cumpar pe a mea, a fost, dupa foarte multi ani, cu bicicleta Roxanei. Groaznic. Dupa 2,5 km am ajuns la destinatie cu planetarele tremurande, rosu "de emotie" si incapabil sa leg doua cuvinte. Eram muci. Terminat.
Si totusi am ramas obsedat de bicicleta asta. Nu inteleg prea bine de ce fiindca nu o gasesc nici acum desavarsita. Insa nota aia de traditionalism imbinata cu elemente moderne ma face sa pocnesc in gand din degete si sa-mi zic: "bai, are ceva misto, nush cum sa zic".
Ma rog, nu m-am omorat niciodata dupa biciclete. Cand eram copil le vedeam un fel de unelte inzestrate cu premonitia decolajului... kkt, in fine, mai usor cu poezia pe scari.
De cand am cumparat-o, am mers zilnic intre 16 si 30 km. In prima saptamana imi plesneau picioarele de durere, gafaiam la orice deal vag de urcat si cred ca inspiram o asemenea mila incat iti venea sa ma infiezi pe loc.
Ma rugam de nevasta-mea sa pedaleze mai incet inainte sa ne lansam in vreo cursa prin oras si nu stiam unde sa ma ascund cand imi striga de hat, departe "hai, tataie, mai repede ca ne-apuca seara..." Cum auzeam astea brusc imi stergeam mimica durerii si arboram una impasibila de puteati scrie balade eroice cat cuprinde. Imi croiam in minte zeci de scenarii ca sa ma razbun pe fiecare castrare: "sa mor daca nu ii desumflu maine rotile asa putin ca sa traga de ea pana i se face limba cravata", "o pun sa-si bage in rucsac toate rahaturile sa fie cat mai greu", "ii pun ceva in casca sa transpire, nenicule, n-o las io asa" etc.
Rahat, n-am facut nimic.
Unde mai pui ca umilinta e cu atat mai mare cu cat diametrul rotilor ei este de 28 inch, al meu de 26. Deci daca ma vedeti acu mult in spatele ei sa stiti ca fac asta doar ca sa nu apucati sa comparati diametrul rotilor nu fiindca n-as putea sa tin pedala cu ea. Pe bune, bai, nu zambiti asa aiurea.
Si totusi nu inteleg de unde are nevasta-mea atatea resurse sa impinga la bicla aia nenorocita. Eu o cred ca si-a dorit-o toata viata si a fost mereu amanata, pacalita cu promisiuni. Acum parca vrea sa recupereze tot kilometrajul pierdut al copilariei. Nu i-a pasat ca transpira, ca e praf, ca sunt badarani la volan care-i taie calea, ca a luat cazaturi, ca taranii ii spun replici care mai de care mai "inteligente" etc.. Nu. Ea pedaleaza si e happy. Atat de hepi incat se vede pe ea. Cocheta, usor imbujorata, vesela iar la un semafor, un taximetrist opreste in dreptul ei: "mai, fata, tu sti cat te respect io pe tine?". "Hai mersi". :)))))
Ba, da stati asa ca despre mine voiam io sa va povestesc. Ce daca e blogul ei. Am si io parolele mele pe acilea.
M-am imprietenit cu bicla si toate formele de relief ale orasului, am invatat sa-mi dozez efortul si mai ales am capatat o foarte buna rezistenta. Daca in prima saptamana n-am renuntat de teama sa nu-mi faca Roxana bicicleta guler ca am luat-o degeaba - si-as fi luat-o degeaba, de snob ce sunt - acum nu mai am nici o problema. Abia imi mai tresare din cand in cand cate un por sudoripar.
Si-am ajuns unde voiam sa ajung.
Chiar daca ea insistase mai demult, decizia am luat-o cand am vazut ca pretul benzinei s-a facut 6 lei. Io tot traisem cu impresia ca e usor sub 4 lei. (Asa va dati seama si cine avea grija mai mult de masina.) Lunar noi dadeam gata chiar si 3 rezervoare. Deodata toate protestele automobilistilor legate de pretul benzinei mi s-au parut absolut derizorii. Adik, pentru sanatatea mea civica si io cred in proteste dar nu asa, ci mai categoric, de genul, "sa-mi bag plua-n benzina voastra ca io nu mai cumpar. Puteti s-o beti." Fireste, unii chiar n-au ce face si trebuie sa isi duca viata in masina. Dar sunt cazuri, asa cum suntem noi, in care folosirea masinii poate fi redusa la minim: cumparaturi si vizitare veri din strainatate. Si-am inceput sa caut biciclete. Oare care sunt mai misto? Sau fiabile? Ce-i aia frana pe butuc? De ce e mai buna decat frana in V? etc.
Evident ca ciclismul constantean - ca si in multe judete - e inca in faza de pionierat si asa a fost mereu. Agresivitatea si nesimtirea soferilor vis-a-vis de biciclisti e la cote maxime. De multe ori e indreptatita fiindca biciclistilor parca le e rusine sa ridice bratele sa semnalizeze. Am intalnit insa si soferi extrem de rabdatori si politicosi. Le multumesc de fiecare data cand am ocazia.
Putina pauza: fratilor, io nu vreau sa va conving sa va luati biciclete. Va expun niste fapte. Sigur, daca ar exista mai multi biciclisti decat conducatori auto ar fi mult mai cul si in naivitatea mea tind sa cred ca sentimentul asta social de instrainare ar fi mult diminuat. Una este sa stai anonim in masina, sa injuri glorios protejat de o cutie de metal si altfel injuri cand te vezi aproape si clar cu celalalt. In fine, chiar daca ratez cu parerea asta psihologica, in ultima instanta e mai greu sa ridici pumnul cand risti efectiv sa iti pierzi echilibrul.
Revin la ciclismul constantean. Zic doar atat: ciclistii ar trebui sa faca ciocu mic si sa respecte semnele de circulatie, apoi sa injure soferii. Credeti-ma ca daca semnalizati - nu a prostie - furia soferilor se diminueaza simtitor.
Restul lucrurilor sunt mai putin grave: cioburi, pietris sau canalizari facute de te doare plua si pe care esti nevoit sa le ocolesti laaaarg sau baligi pe care le adulmeci cu nesatz pe zeci de metri. Va jur ca toate astea le-ati simti foarte putin daca ar exista politete in trafic.
In sfarsit, cu o bicicleta nu mai exista nici o scuza ca nu ai timp sa faci miscare fiindca parcurgerea orasului de la un cap la altul se face aproape la fel de repede comparativ cu masina. Hai sa zicem ca ajungi cu masina mai devreme cu 5-7 min. Dar repet, vorbim de parcurgerea intregului oras. E drept, e mai greu in zilele ploioase si iarna, sub zero grade.
Inchei laudandu-i pe cei de la www.ciclop.eu de unde ne-am cumparat noi bicicletele. Baieti prompti si de comitet cum se zice. Multumiri maxime mai ales lui Sorin Kertesz care i-a facut cadou Roxanei un cric si o mica sonerie iar mie transportul. Ce nevoie sa mai aiba ei de strategii de marketing cand se poarta asa fain cu clientii?
Hai spor la trebi. Ne-auzim.

despre replici de doi lei

2011-05-31T12:03:00.001+03:00

Referitor la articolul anterior, vreau azi să mă leg strict de replicile aruncate în unanimitate de bărbați la adresa ciclistelor, căci am înțeles că nu sunt singura care a primit adresări mai mult sau mai puțin verbale.

Acum, sincer, “domnilor”, ce vă așteptați să se întâmple după o replică de genul “haide, haide, pedalează, bag-a doua!” ? Este oare plauzibil să pun frână brusc și să mă dau jos de bicicletă și să vin să vă sărut pasional după care să dispărem împreună în asfințit? Sau…. să roșesc timid și să vă cer numărul de telefon pentru că sunteți bărbatul vieții mele? Sau .. poate credeți că lumea care vă aude se gândește: da, bă, ce dreptate are ăla: să pedaleze, dă-o drecu!

Dar dacă stau bine și mă gândesc, este foarte puțin probabil ca voi nici să nu știți să citiți, iar eu să cânt la masa greșită.

Cam câte căsnicii credeți că au rezultat din astfel de abordări? sau.. mai bine.. câte relații sau câte one-night-stand-uri? Aș fi curioasă să aflu dacă sunt tipe care chiar pun botu’ la așa ceva.

Cum spuneam și mai devreme cuiva, dacă n-ați fi deschis gura nu aș fi știut procentul de proști pe metru pătrat. Mutului nu-i pute gura!

O lună de mers pe bicicletă

2011-05-30T13:45:00.001+03:00

Deci am deja aproape o lună de când plimb bicicleta de acasă la muncă și de la muncă acasă, deci zilnic 8 km dus, 8 km întors, și, dați-mi voie să vă spun că zilnic sunt acostată cu minim 2 remarci stupide de genul “vezi că ți se învârte roata”, “mi-o dai și mie o tură”, “pedalează, pedalează” sau pur și simplu niște răgnete inumate sau alte onomatopee de neidentificat. Acum, sincer, nu sunt genul de femeie după care să fluieri pe stradă, și nici măcar provocator nu mă îmbrac, dar să reacționezi la primul instinct de vertebrată când vezi o femeie (decentă, zic eu) pe bicicletă, și să te cobori pe prima treaptă a scării evoluției mi se pare pur și simplu jenant. Deja nu mă mai deranjează toate aceste reacții, am învățat să le iau ca atare, să te tolerez, pe unele chiar să le ignor.

Că tot am început cu downside-urile mersului pe bicicletă, să continuu cu respectul colegilor de trafic. Majoritatea îmi taie calea de parcă nu aș exista, fără să semnalizeze, deschid portiera fără să ia în calcul că m-aș da peste cap ca Făt Frumos dacă m-aș lovi de ea, sau trec la milimetru de piciorul meu în încercarea de a mă intimida. Însă, am întâlnit și constănțeni onorabili. Din aceia care îmi mulțumesc prin claxoane scurte că binevoiesc să semnalizez schimbarea de direcție, sau care îmi dau prioritate, chiar dacă nu e cazul. Scot pălăria imaginară acelor cetățeni. Bravo!

Aștept cu nerăbdare pistele alea de biciclete promise de nenea Mazăre. Am înțeles că sunt pe vine.

Meniu deserturi

2011-05-12T17:00:00.000+03:00

concept grafic: eu

Meniu paste și croasante

2011-05-11T13:30:00.000+03:00

concept grafic: eu

Mufi

2011-05-07T15:09:00.004+03:00

Fraților, m-am făcut ciclistă :). Poate vi se pare greu sau foarte dificil să credeți dar, da, am început să dau la pedale zilnic până la muncă și înapoi. Traseu de 8 km pe care în prima zi l-am făcut în 35' gâfâind și expirându-mi plămânii, azi l-am făcut în 27' în ritm lejer și relaxant. Nu am mai mers cu bicicleta de pe la vreo 10-11 ani, drept pentru care, vă rog, acordați-mi dreptul de a lua-o ușor-ușor până la performanțe. Mufi (prescurtare de la Vanmoof) este olandeză și a luat premiu de frumusețe pe anul 2011. Are cadru din aluminiu, șa din piele, faruri cu încărcare solară montate direct pe cadru, 3 viteze, frână de picior pe pedală și frână de mână pe butuc, roți de 28" și 14,9 kg.

Acum, stând în șaua biciclistului observ bădărănia șoferului (sper că doar cel de Constanța) care te claxonează lung pentru că ai tupeul să mergi cu bicicleta pe marginea șoselei, în condițiile în care o pistă de biciclete în Constanța este doar în fază de proiect. Îți iei claxoane de parcă le-ai arăta degetul mijlociu, sau de parcă mergi pe mijlocul șoselei, nu se respectă nici între ei, nesemnalizându-mă când mă depășesc, și trec la distanțe milimetrice de mine cu viteze nervoase. Dragi șoferi, trecând de partea cealaltă a baricadei, declar că mi-e rușine că sunt colegă de trafic cu voi (ăștia de claxonați iritați că am tupeul să dau la pedale pe șosea). Acum eu încerc să-mi aduc aportul ecologiei. Voi? cum vă străduiți? Oricum răzbunarea mea pe astfel de șoferi este doar faptul că benzina a ajuns la 6 lei pe litru.

Anyway, dacă mai vreți detalii despre traseul meu zilnic, fiți cu ochii pe profilul meu de facebook, postez acolo de fiecare dată traseul, minutele și chiar și un filmuleț 3d din google earth.

de ce mă oftic io

2011-05-01T08:15:00.003+03:00

Eu nu sunt o persoană ofticoasă din fire, dar, în viață, am dat peste niște treburi care pur și simplu m-au ofticat că nu le pot face sau că nu mi s-au potrivit. Așadar, iacătă că încep să înșirui treburi care mă oftică pentru că nu le-am putut face vreodată:

- să port căști audio, cum sunt alea de iphone; posed niște urechi total deformate din punctul ăsta de vedere, pentru că ale dreq doape nu vor pur și simplu să stea mai mult de câteva secunde, ergo, îi invidiez pe toți cei care pot asculta la ipoade chestii făcând jogging sau altceva

- să port buricu' la vedere; nu am dom'le "the stomach for this"; am avut mai dintotdeauna norișori în jurul șoaldelor, și nu prea dă bine să port așa ceva.

- să nu port sutien (motive evidente pentru cine mă știe)

- să port mini sau pantaloni scurți (don't have the leggs)

- că nu am talent la desen

- că nu sunt mai înaltă

- că nu știu programare web sau drept

- că nu am tupeu d-ăla cras de dă înspre nesimțire

- că nu am părul și genele dese ca ale soră-mii

- că nu am degetele mai frumoase și mai subțiri

- că nu am călătorit atât de mult pe cât mi-am dorit

- că mi-e frică să fac bungee jumping sau să sar cu parașuta dar mi-aș dori maxim

- că nu am câștigat la loto

și cu siguranță ar mai fi și alte chestii care nu-mi vin în minte acum. Dar.. sunt curioasă... care sunt motivele voastre de oftică?

Voi cât risipiți?

2011-04-24T14:25:00.004+03:00

Urăsc risipa. Mâncarea lâncezită în frigider de mai bine de o săptămână, bucățica de pâine uscată care se aruncă pentru că avem una caldă, o gură de cafea lăsată în cană, o bucățică de tort lăsată "din politețe" în farfurie, laptele stricat, medicamente aruncate pentru că au expirat, bacșișuri inutil de mari, sticle de șampon aruncate fără a fi clătite cu apă, tuburi de pastă de dinți aruncate cu pastă care ar mai putea fi utilizată 2 săptămâni, pliculețe cu mostre folosite pe jumătate și apoi aruncate, pungi de gunoi pe jumătate pline și cărate la ghenă, fructe și legume care se strică pentru că i-a fost lene cuiva să le curețe pentru a le mânca, mașina dusă la spălătoria auto când are doar două fire de praf în total exterior+interior, cont de vplay plătit în avans pe 3 luni și nu îl mai utilizează nimeni, aplicații iPhone cumpărate și folosite o dată și gata, peturi de apă plată aruncate, când pot fi folosite să cumpăr lapte vrac, "păstăi" de fistic aruncate doar pentru că nu sunt crăpate într-un colțișor, utilizarea detergentului de vase în exces, lumina uitată aprinsă pe te miri unde, apa uitată curgând, drumul până la gunoi cu doar o pungă, când tu ai două mâini, aruncarea pungilor de plastic de la cumpărături chiar dacă sunt curate lună, aruncarea caserolelor sau borcanelor de la margarină, cafea, unt de arahide, ciuperci, muștar etc.

Și cu toate astea nu sunt zgârcită.

Funny EASTER

2011-04-23T19:36:00.003+03:00

Plăceri vinovate...

2011-04-23T19:10:00.002+03:00

Acum nah, sincer, câți dintre voi ați avut discuții cu nevasta, respectiv gagica referitor la câți bani cheltuie și mai exact pe ce anume? Câte dintre ele au mici plăceri vinovate gen enșpe zeci de parfumuri, farduri sau creme, 52,6 poșete, mult prea multe bluzițe, fustițe și bentițe?

Ei și acum, domnii mei, vă întreb pe voi: voi ce plăceri vinovate aveți? și mai exact... cât de costisitoare sunt acestea? Cât de des schimbați telefonul mobil, începe să tremure carnea pe voi când e Xbox la super reducere sau iPad-ul la super ofertă? Vă roadeți unghiile pe fond stresos dacă nu aveți un calculator în ton cu cerințele contemporanului?

Ce să zic? Am devenit sclavii promoțiilor și ai ofertelor, marile corporații fac ce vor cu portofelele noastre și am ajuns să facem shopping din hobby și nu de nevoie. Cu cât ai mai mulți bani cu atât cheltui mai mult și parcă tot nu-ți ajung banii, parcă tot ajungi să ai restanță la întreținere sau la impozite și contul ăla de economii tot așteaptă suspinând să pui și tu o sumă cât de mică măcar lunar.

Singura soluție? Să nu ai timp să-ți cheltui banii. Tragi ca sclavul la "servici" până ajunge să-ți placă mai mult decât acasă, iar dacă ești și burlac cu atât mai bine, că nu-ți face "gât" nevasta. Frigiderul e populat doar cu mâncare cu termen lung de expirare, care nu necesită nici măcar încălzire, iar pizza delivery e pe speed dial.

de pasti

2011-04-21T10:27:00.003+03:00

De vineri seara

2011-04-15T23:46:00.001+03:00

În seara asta, după foarte mult timp, am ieșit și eu la o cafea. Nu mai ieșisem cu Moș Costea la o cafea prin baruri afumate de când ne curtam pentru însuratoare, deci să fie mai mult de doi ani. În noul meu super-bizi progam am strecurat vreo două ore ca să imi iau "la revedere" cum se cuvine de la Cosmin, al cărui loc l-am luat la noul meu job, și cu care regret enorm că nu am avut ocazia să fiu colegă mai pe îndelete. Și după cum se vede prin firmă, mai toată lumea se uita azi cu ochi umezi după el. Ce să zic, maaare om, maaare caracter. Până și Moș Costea l-a plăcut, și voi știți cât de greu place pe cineva :).
Oricum, Cosmin a plecat într-un loc mai blond, într-o țară care probabil că-l merită mai mult. Îl invidiez și îi urez noroc cu cisterna și fericire cel puțin cât am eu.
Cu ocazia cafelirii, am putut să mă mai aclimatizez și cu noii mei colegi, băieți buni de pus la rană. Am râs, am glumit, și a rămas că o luăm mâine la 8:30 de la capăt. Tot ce sper? Că este doar începutul unor foarte bune prietenii.

Angajată, în probe

2011-04-13T21:03:00.001+03:00

Bună seara, dragilor. Nu am mai scris de mult pentru simplul fapt că efectiv nu am mai avut timp. Și asta pentru că m-am angajat. Cu piticul stă soacra mea, iar eu mi-am tras job 8:30-18:00, pe anterioara mea specailizare: grafică. Este brutal, da, să stau departe de puiul meu 10 ore pe zi, și mi-e un dor nebun de el în fiecare clipă a zilei, încât chiar și faptul că stau acum să scriu postul ăsta mi se pare o irosire de timp pe are aș fi putut să i-l dedic lui. Dar, am destui prieteni care trebuiesc înștiințați cu ce mai este nou în viața mea, încât este mult mai puțin cronofag să scriu un post pe care să-l citească toți deodată.
Și? Cum e la noul loc de muncă? E mișto. Lume degajată, oameni tineri și veseli, mediu relaxant, și asta în pofida aspectului bussiness pe care trebuie să-l am, gardetoba mea necesitând o serioasă infuzie de cămăși albe și pantaloni sau fuste negre. E un cod vestimentar obligatoriu de black&white. Dar e fain. Pe parcurs vă voi mai da update-uri cum merg lucrurile.
Sara bună!

Incalificabil

2011-04-08T18:47:00.001+03:00

Iata ce imi scrie un nene dupa ce impartim cateva mailuri despre lucrurile pe care le fac, cat si cum le fac:
"On 08.04.2011, at 13:12, Xxxxxx Roy wrote:
Hi Adrian
How are you?
Here with I am attaching few form layouts. I wish to have these layouts in html format using 2 different themes.
This activity is just for testing so that my client gets confidence. (This activity will not have any cost part)
Thanks and regards
Roy Xxxxxx"
[...] meilu lui continua enumarand "bilele albe" pe care le-as putea castiga dregand lucrurile in fel si chip. Oricum, mi s-a parut suficienta prima parte, la care am raspuns asa:

"Hi Roy
How are you?
Here I am attaching a paypal email address: info@adriancostea.com. I wish to have 400 usd more in this account. This activity is just for testing so that my wife gets confidence. (This activity will not have any work part)
Thanks and regards
Adrian Costea

Acelor oameni mișto care mi-au scăpat

2011-04-04T19:00:00.001+03:00

Am cunoscut la vremea mea o mână de oameni mișto. Cu unii am încercat să mă insinuez prietenă, cu alții am încercat să leg relații co-dependente, cu unul m-am măritat, pe doi i-am păcălit să ne fie nașii, iar alții pur și simplu, indiferent de ce eforturi am depus, mi-au scăpat printre degete. Și apoi stai câteodată și te gândești de ce nu te-au plăcut? Oare nu ești destul de gașcă? Nu spui destule bancuri? Nu faci prăjituri demențiale? Neaaahh.... Ies din discuție cheștiile ăstea. Sunt prea cool. Dar atunci...? Și m-a lovit dintr-o dată: nu sunt oamenii pe care îi credeam. Au caracteristici meschine, sau poate pur și simplu prioritățile noastre în viață se crăcănează la un moment dat încât eu ajung să aștept cu nerăbdare să adoarmă fi-miu ca să pot să dau cu mopul, iar ei cu aceeași nerăbdare așteaptă să meargă la un concert Metallica. Distracția noastră de sâmbătă seara este o canastă chinuită de piticul care aleargă cu cărțile de joc prin casă, iar a lor o gagică semi-vestimentată într-un club afumat mai ceva ca un cotlet haiducesc. Eu am ca guilty pleasure jucării Lego pentru ciutan, ei au cocktailuri la suprapreț în cafenele de fițe. Dar va veni și momentul vostru dragilor, vă voi vedea cum vă ustură curu' când beliți ochii la raionul de pempărși, lapte praf sau cărucioare, iar al meu deja va știi deja să se înoade la șireturi.
BTW, știați că din ce în ce mai multe femei ajunse la 30 de ani intră la menopauză? Io mi-am făcut deja norma, iar în curând îl voi da pe pitic la grădiniță și-mi voi recăpăta viața personală.
Dar să revenim la oamenii ăia mișto: am aflat că ei mă invidiază pe mine, iar momentul lor de glorie a fost: prin liceu, prin facultate. Ei doar au rămas ultimii la capitolul maturizare. Sunt niște rebeli întârziați. E timpul să renunțați la comportamentul de pierde-vară, pentru că viața nu începe la 40 de ani. Cine v-a spus asta v-a păcălit ca să v-o ia înainte. Veți ajunge să trageți linie și să adunați doar rate plătite cu overtime-uri. Nu veți știi ce înseamnă un zâmbet de copil, un râs inocent și cristalin la un gâdi-gâdi sau un maxim de entuziam la un simplu balon. Un copil nu este o corvoadă, este cea mai mare realizare, investiția supremă.
Think about it!

Zmeul, adevaratul personaj pozitiv...

2011-03-12T17:58:00.001+02:00

N-am scris eu cele de mai jos, cu toate ca as fi vrut. Asadar putina rabdare cu cititul ca merita. Iaca:

"Vom demonta astăzi un mit, şi anume că Făt-Frumos este personajul pozitiv din basmele româneşti, iar Zmeul un ticălos fără pereche. În fapt, aşa cum vom vedea imediat, lucrurile stau exact pe dos.
Pentru asta, să facem mai întâi un mic profil psihologic al celor mai importante personaje din basmele româneşti.
Împăratul
E un moş senil şi complet incompetent. Singurul merit că a ajuns împărat e că a fost primul născut. Nu e în stare să aibă grijă de fii-sa, prin urmare mă întreb cum mama dracului ar putea avea grijă de ditai împărăţia. Nevastă-sa lipseşte din peisaj, e subînţeles moartă şi l-a lăsat cu trei fete care sigur nu-s ale lui, fiindcă moşul are vreo 70 de ani şi aia mică în jur de şaişpe. Deşi e înconjurat de viziri, dregători, sfătuitori, când e să ia vreo decizie îţi vine să-l iei la palme: primul individ care-i aduce fata înapoi o primeşte de nevastă şi mai ia şi jumătate de împărăţie. Strămoşul său care a întemeiat dinastia se răsuceşte în mormânt.
Fata cea mare şi fata cea mijlocie
Sunt nişte strâmbăciuni nasoale, plate şi complexate, care-şi urăsc sora mai mică pentru că e mignonă, are fund, ţâţe, e în centrul atenţiei şi e aia răpita, ba se mai şi mărită înaintea lor. Sunt atât de jenante că nici un zmeu nu le vrea.
Fata cea mică
E aia răsfăţata, bunăciunea învăţată să i se facă toate poftele. Mai e şi curvă de mică. Nici nu vreau să vorbesc mai mult despre ea, că mă enervez.
Făt-Frumos (Fefe)
De obicei, e unu’ căruia nu i-a plăcut cartea: ori prinţ, ori vreun coate-goale. Frumuşel şi efeminat, metrosexual nativ. Ar fi stat să frece menta în continuare şi să se ia la trântă prin iarbă cu oile, cu fraţii lui sau cu flăcăii satului, da’ vrea să dea lovitura. Şi, când boul de împărat dă sfoară-n ţară cu fiică-sa şi tronul premiu, normal că se prezintă primul. Habar n-are cum arată fata împăratului, dar nici nu-l interesează prea mult, de fapt vrea împărăţia. Şi oricum ştie de la tovarăşi că de obicei e răpită bucata familiei, nu cârjele ălelante două.
Calul
E singurul personaj pozitiv din toată povestea care merită apreciere. Înainte de episodul cu jăratec zace slab, bubos şi răpciugos în grajd, ceea ce arată încă o dată că împăratul e un idiot – nu aşa te porţi cu o asemenea comoară. Calul e cel care îi face strategia lui Făt-Frumos, în vorbe puţine şi concise. Nu zice prea multe pentru că probabil îi e jenă să intre-n vorbă cu un oportunist analfabet. În sufletul lui, îşi doreşte să fie în echipa Zmeului.
Mama Zmeilor
Este exact opusul împăratul. În primul rând, la ea e sigur că e mama zmeilor. Apoi, a făcut trei băieţi care e fiecare la casa lui, nu două plângăcioase şi-o curvă care stau pe capul lui, ca împăratul. Şi ia hotărâri bune şi de una singură, n-are nevoie de o armată de viziri, dregători, sfătuitori, etc.
Zmeul
E un tip hotărât, energic şi forţos. Probabil are un nas cât toate zilele, umblă neras, e păros şi are palmele tăbăcite. Asta ce ne spune? Că e un om care munceşte! A tras din greu ca să ajungă unde e – a ucis, a luptat, a umblat, a jefuit, s-a preocupat de cariera lui! Aşa merg lucrurile pe tărâmul celălalt, acolo nu-ţi dă nimeni un castel că te cheamă împăratul-nu-ştiu-cum. E sigur că Zmeul şi-a clădit palatul cu mâinile lui. Bine, o mai fi avut nişte muncitori pe care i-a mâncat după aia, dar sunt convins că a stat cu ei acolo, pe capul lor, să vadă cum pun ăia marmura în baie, să nu-l tragă-n piept şi să-l fure. Şi mi se pare normal să-i mănânce la sfârşit, ştim cu toţii cum sunt muncitorii.
Mai ştim că are o moşie imensă, populată cu tot felul de jivine ticăloase. Chiar credeţi că e uşor de administrat aşa ceva, să-i ţii în frâu pe toţi ăia? Păi aia nu sunt proşti ca ţăranii împăratului, dacă nu stai cu pleoapa pe ei… Deci, Zmeul e un bun gospodar, un bun cunoscător de oameni, un excelent strateg militar şi un bun trezorerier.
Dar Zmeul e un tip cinstit în sentimente şi cam fără noroc la femei. I-a venit vârsta însurătorii, a stat, a analizat, a cercetat, şi-a căutat nevastă. n-a găsit pe nimeni pe placul lui în propriul tărâm (ce s-alegi din jivinele alea?), deci s-a uitat la vecini. S-a îndrăgostit de fata aia mică a împăratului (ştie ce-i frumos, măcar fizic, şi nici nu încalcă eticheta, ţinteşte la acelaşi rang) şi a procedat în consecinţă, aşa cum cerea tradiţia: a luat-o la el. Aşa a făcut şi tac-su cu mă-sa, şi bunicul lui, şi străbunicul lui, la vremea lor. Aşa e normal: clar, fără ascunzişuri, umblat cu şoalda şi alte prosteli. Pui problema direct: “Fă, te iubesc, te vreau! Treci încoace.” Şi prostul chiar o iubeşte: n-o forţează, n-o siluieşte, e romantic, are o grădină cu trandafiri, o-nconjoară de bogăţii, îi face toate poftele. N-am auzit nici o poveste în care Zmeul s-o ţină pe prinţesă legată în beci, goală-puşcă şi să vină s-o violeze când are el chef, după cum ar merita. Peste tot citesc numai de caftane, covoare, tiare, bucate alese, mătăsuri fine, rochii, giuvaere, o ţine-n puf. Omul e familist şi serios, nu-şi uită îndatoririle: se duce-n fiecare zi la muncă şi anunţă civilizat, cu buzduganul, când vine acasă. Şi toate astea pentru ea, ca să n-o sufoce cu atenţie, să-i lase spaţiu, să fie liberă, să aibă matracuca timp să-şi facă unghiile, să nu facă istericale că, vezi doamne, a intrat peste ea în cameră şi-a văzut-o cu masca de castraveţi pe faţă.
Carevasăzică, moldoveanca trăieşte în puf, îi face prostul toate poftele, şi, în semn de mulţumire, ce face? Se amorezează de Făt-Frumos că are părul mai îngrijit şi tenul mai puţin acneic (vezi, n-ai vrut să te culci cu Zmeul) şi se hotărăşte să fugă cu el. Da’ mai întâi încep să se hârjonească în pat, în patul pe care Zmeul cu mâna lui îl cioplise, din nişte buşteni tăiaţi tot de el din pădure, şi-l cărase-n cârcă până la ultimul etaj al castelului, să aibă japiţa peisaj când se trezeşte dimineaţa sub baldachin. Şi proştii ăia doi stau până îi prinde Zmeul, căruia – în sfârşit! – i se aprind beculeţele.
Mai departe. Zmeul luptă corect, Făt-Frumos trişează: bea apă vie de la un corb pe care-l mituieşte, dă cu peria, gresia, năframa; în fine, face tot ce poate să lupte cât mai puţin şi să-i bage pe alţii la înaintare.
Din toate astea, eu pricep că morala basmului românesc e următoarea:
- dacă eşti un şmecher metrosexual şi ştii să profiţi de pe urma tonţilor incompetenţi ajunşi în poziţii de conducere, te aranjezi pe viaţă.
- dacă eşti o fiţoasă analfabetă şi de bani-gata, ai toate şansele să umble toţi după fundul tău şi după averea lu’ tac-tu.
- dacă eşti un tip cinstit, muncitor şi care luptă după reguli, pici de papagal.
Dacă basmul românesc ar fi avut măcar o urmă de dreptate, Zmeul i-ar fi rupt gâtul lui Fefe cu două degete, ar fi luat-o pe proasta aia, i-ar fi dat o bătaie soră cu moartea şi ar fi trimis-o rachetă înapoi la tac-su acasă. Apoi şi-ar fi strâns armata, ar fi năvălit pe tărâmul împăratului şi i-ar fi făcut prăpăd, ar fi violat, jefuit şi ucis tot ce i-ar fi stat în cale, ar fi unit cele două tărâmuri şi şi-ar fi făcut harem bdsm din toate gagicile alea proaste ca noaptea. Pentru că fiecare merită să-şi trăiască propriul basm."
E?

2011-03-09T14:23:00.002+02:00

Cam așa arată prima tavă de mucenici moldovenești. Inspirația am avut-o de aici, rețeta de aici. Eu zic să încercați rețeta. E bestială! Eu am înlocuit coaja de lămâie de la sirop cu coajă de portocală. Demențial!

La mulți ani, sor-meo

2011-03-09T00:20:00.001+02:00

Bună noaptea, sau bună dimineața. Asta depinde numai de voi, și când veți citi articolul. Inainte de a ne așeza la masă țin să o dau în gât pe sor-mea că face azi, o venerabilă vârstă trecută cu un an peste trei decenii, și să-i dau cu La Mulți Ani ca să o știe toată lumea. Până la vârsta asta nu a stat degeaba și a pus de doi copii, două facultăți neterminate, un soț care umblă mai mereu ud, o casă anti-furnici și un ciobănesc mioritic mai mult prietenos decât ar trebui să fie fioros.
Dragă soro, așadar te fac vedetă pentru toți cei cinci cititori ai mei, căci măcar de ziua ta meriți, chiar dacă ziua ta e două zile la rând, cu 8 martie cu tot. Deci îți urez o inimă puternică, să suporte toate drăcăriile de ți le face teroristu' ăla mic de 3 ani. Ca o paranteză, că voi nu-l cunoașteți pe Alex, a.k.a. Cachi, cum îi zice fi-miu, sau Ahmed, cum îl mai alint eu, la numai trei anișori a reușit să-și prindă degetele de vreo două ori la diferite uși și portiere, să dărâme un frigider pe el, să pornească mașina lu' ta-su-mare, să sară din ea și să-și rupă piciorul, să agațe absolut toți virușii de la grădiniță, ceva pneumonii, infecții la urechi, polipi, amigdale etc. Deci, el e omu belelelor, iar Chuck Norris ia meditații de la el în weekend-uri.
Și cum ziceam, soro, îți urez inimă de elefant să ție șocurile, cât și mândria pentru plozi, mai ales pentru Vlad (fi-su ăl mare), deja campion cu vreo 9-10 medalii de aur în multiple competiții la înot, la numai 7 ani. Și-ți mai urez și răbdare multă și bani destui, cam cât să fiți voi toți fericiți, că dup-aia dacă ai prea mulți le duci grija.

Pies: să nu uiți să treci să-ți dau mucenici, dacă mai prinzi vreunul de Adi :)

Accesorii make-up

2011-03-04T15:54:00.001+02:00

Un machiaj foarte simplu poate fi evidențiat de accesoriile potrivite

Sursa

Acu fix doi ani

2011-02-28T23:06:00.001+02:00

Acu că am dat pe goarnă pe feisbuci, hai să împărtășesc și cu domniile voastre cam ce făceam eu acum fix doi ani la ora asta. Ei bine, dansam hore cu un bebe de 5 luni în cuptor și pupam în neștire invitați care ba veneau ba plecau, ba poate doar se duceau la toaletă.
Acu doi ani, îl luam pe jupânul Costea de soț, cu garanție că îmi va fi alăturea până voi rămâne văduvă, la ciocolată și la pâine mucegăită, la mătreață și la nervi, la datorii și la credite, la certuri și la futăceli, dar nu la cozi la taxe sau la cumpărături. Acu n-o să fac un eseu brodând pe marginea caracterului lui Moș Costea. E de ajuns cât am dat deja din casă, că parcă văd că iar îmi bate obrazu' pe skype, io în dormitor și el în sufragerie.
Și ca să continui narațiunea, destăinui că am sărbătorit pe silent, fix ca în Nunta Mută a lu' Mălăele, acu seara, de am ciocnit câte un pahar de șampanie piersicoasă, și ne-am șușotit câte un "să trăim", ca să nu trezim piticul. Acum, nah, voi deja ne știți pensionari freelanceri cum suntem, că nu ne-am rupt în figuri cu mese întinse sau cu alcoolice luate la bax. Am mâncat potoliți o pâine caldă cu nucă și oregano - rețetă proprie, cu niște ciupercuțe-n maioneză mozolite și cu ceva usturoi, aruncate la mișto lângă niște sărmăluțe făcute de bunică-mea. Cam asta a fost toată distracția.

Apel la umanitate pentru Bibi

2011-02-26T01:02:00.001+02:00

Articolul acesta i-l dedic cu toată simpatia lui Bibi, un bebe superb, cu o boală cruntă și foarte rară. Am tot "amânat" acest articol mai mult din cauza emoției pe care mi-o stârnește, ca mamă. Nu aș schimba locuri cu Loredana, mama lui Tudor (Bibi, cum îl alintă ei), deși am avut și eu partea mea de târșâit spitalele cu al meu Tudor, și încă o mai am.
Dar Bibi are multă nevoie de umanitatea noastră, chit că suntem părinți sau nu. L-am întâlnit, și este un bebe cu multă sete de cunoaștere, foarte vesel și sociabil. Dacă nu ai știi că lunar este nevoit să facă transfuzii de sânge și că are nevoie urgentă de operație de transplant de măduvă ai crede că este doar un bebe precoce ca mulți alții.
Boala rară de care suferă Bibi se numește DBA, și sunt doar vreo 600 de cazuri cunoscute în lume. Acum o să vă rog să citiți mai multe detalii pe blogul www.viatacudba.blogspot.com, unde Loredana vă dă detalii mult mai corecte decât v-aș putea oferi eu. Vă implor doar să treceți peste comoditate și să donați puțin din puținul pe care îl aveți, pentru că orice sumă face diferența.
De asemenea, toți cei care aveți bloguri, vă rog să scrieți câteva rânduri despre povestea lui, cu link către www.viatacudba.blogspot.com. De asemenea, chiar daca nu aveți un blog, să dați link-ul lui mai departe în rețelele de socializare pe care le folosiți: Facebook (unde Bibi are chiar si o cauză), Twitter, Yahoo etc.

Ziua judecății!

2011-02-25T14:51:00.004+02:00

Mă aflu la Judecătorie. Sunt deja la a doua amânare de termen și simt că va mai fi și o a treia. Sunt un caz civil, deci nu vă entuziasmați pe voi cum că m-ar aștepta pârnaia. E vorba de rectificarea certificatului de naștere a celui mic. Asta e procedura în țara lu' Ion. Dacă s-a greșit un act oficial ești târșâit prin tribunale.

Mă uit în jur cât aștept să intru în sala de judecată ca să mai aștept din nou, și am o revelație: avocații care așteaptă și ei ca să mai aștepte arată majoritatea de parcă s-au dat jos din pat în mijlocul nopții să bea un Coldrex: cu părul vâlvoi, flaneaua cu gulerul descusut la spate, pătată de cafeaua de ieri, rujul conturat din memorie și dermatograful pictat dintr-o tușă peste urdori (asta la femei, căci bărbații par mai fresh; asta poate și pentru că sunt atât de proaspăt ieșiți din școli încât nici nu și-au revenit din beția pe care au dat-o după intrarea în Barou).

Ei, nu vă închipuiți că sunt zorii zilei. Este ora 11:30. Deci matinalitatea nu este o scuză.

Nu o să mai insist și cu descrierea pârâților și a reclamanților pentru că nici ei nu sunt mai acătări (mai bag și ceva cuvinte vintage ca să mai resuscităm limba română).

Așadar aștept. Am intrat în sală acum. E 11:58. Ședința trebuia să înceapă la și jumate. Dar nu se grăbește nimeni. Nici măcar grefierul nu și-a făcut apariția. Judecătorul se lasă mai așteptat ca doctorii la program. Cred că fac concurență.

Îmi atrage curiozitatea, ca la un accident morbid de la care nu-ti poți lua privirea, o avocată cam pe la a treia tinerețe cu o căciulă rrrrrroșie, probabil o vulpe mozolită cu carmin după jupuire, dar care încă și-a păstrat coada, ce gâdilă suav ceafa cucoanei.

E 12:14. A apărut judecătoarea. Amână repede vreo 5 cazuri, zice niște numere grefierei, s-a strigat Bingo. Începe lejer cu un divorț. La naiba, chiar fac grevă toate instrumentele de pieptănat?

S-a tras la sorți un evaluator imobiliar, apoi încă un divorț, o custodie pentru doi adolescenți, iar enșpe divorțuri cu partaj, asociații date în judecată de Radet... d-astea.

12:48. Încă nu mi-a venit rândul, deși eram a doua pe listă. Au fost numerele 8, 27, 23, 12... dar se pare că ordinea de zi nu este aranjată crescător, ci random.

Avocata cu vulpea moartă și vopsită a ieșit. Acum pot să fiu atentă la ... nimic. Hai că nu ar trebui să mai dureze mult, îmi spun.

13:01. A venit și rândul meu. Deci da, cum mă avertiza și filingu', se amână până pe 22 aprilie.

Trăiască birocrația!

Câștigătoarea concursului de februarie

2011-02-24T21:07:00.001+02:00

Felicitări, Delia!!! Ai ieșit câștigătoarea concursului de februarie, iar ca premiu ai o ședință make-up și foto. Te rog să iei legătura cu mine ca să stabilim data fericitei ocazii.
Lista din folderul cu toate concurentele arată cam așa, după o ordonare alfabetică după prenume:
1. Anca Moise
2. Cristina Bobaru
3. Cristina Chiperi
4. Cristina Comanita
5. Delia Craciun
6. Nicoleta Bogatie
7. Raluca Mocanu

Iată și participantele la concursul de februarie 2011

2011-02-17T18:29:00.005+02:00

Am decis să nu mai alegeți voi câștigătoarea prin vot preferențial, ci mai degrabă să las sorții să decidă acest lucru. Și nu printr-un site gen random.org, ci tot printr-un poll. De aceea, nu voi da numele concurentelor. Voi trebuie să votați un număr de la 1 la 7, iar numărul care va avea cele mai multe voturi va fi câștigător. La sfârșit voi da și numele concurentelor, nu numai pozele lor. Acum iată de ce nu le dau numele de la început: numerele reprezintă poziția fiecăreia ocupată în folderul meu pentru concurs cu pozele lor. Aranjarea este alfabetică, dar nu spun dacă după nume sau prenume. Așa că dați drumul la vot, aveți 7 zile.

Succes, fetelor!

later edit: pozele sunt puse random, să știți că numerele nu reprezintă ordinea lor

Desenat cu degetul pe iPad

2011-02-12T06:47:00.001+02:00

Fac desene de genul asta cam o data la 3 ani, deci nu prea ma pricep. Initial am vrut sa testez o aplicatie: "ia sa desenez io.... ce sa deseneeeezzz... A, un copac. Ashea, acum sa vad daca pot sa il mut mai incolo. Bon, pot. Ia sa pun un deal, acum sa vad daca ma descurc cu un lan de grau etc". Aplicatia se numeste "SketchBook O" de la Autodesk.

Masters Publishers - pac un deget

2011-02-04T00:31:00.001+02:00

Vă povesteam acum ceva vreme, cam anu' trecut, că am fost ţinta unui "scam" prin poştă din partea numiţilor "Masters Publishers". Nu am mai fost deranjată câteva luni bune de ei nici prin telefon şi nici prin căi mai clasice gen copaci irosiţi, până acum vreo două zile, când am primit o ameninţare formală din partea Credit Express, recuperatori de creanţe, că să le dau musai oamenilor cei deja 30 de lei datoraţi, plus vreo 11 lei pentru seminţe lor ca s-au ostenit să ameninţe cu târârea prin tribunal. Răspunsul meu este aici: aşa, şi? Sincer, acum, am aruncat mult mai mulţi bani de atât pe căcaturi absolute şi nu mi-e de amărâţii lor de 41 de lei. Am chiar acceptat de multe ori, cu bună ştiinţă să fiu fraierită doar de sila de a mai vedea pesoanele în cauză, numai că de data asta parcă prea s-au suit în capul meu şi şi-au făcut nevoile, ca apoi să-mi spună: vezi că ai ceva pe cap. Am ajuns chiar să mă iau de amigdale cu al meu, nici lui nevenindu-i a crede că e chiar aşa de elaborată farsa, până la recuperatori de creanţe legali care storc bani nelegitimi.
Aşadar, dacă ai mai avut de a face cu aceşti jenanţi Masters Publishers, anunţă-mă, căci ne-am mai găsit câţiva pe internet care nu mai vrem să stăm cu mâinile în sân să fim luaţi de fraieri.
Se pare totuși că măgăria e internațională, așa că nu puneți botul.

Concurs februarie 2011

2011-02-03T12:33:00.001+02:00

Am dat drumul la înscrierile pentru concursul de februarie. Vă puteți înscrie până pe data de 10 februarie pe pagina de concurs. Vă aștept!

Azi avem ca temă înșelatul

2011-01-28T12:39:00.001+02:00

Nu ştiu dacă aţi urmărit vreodată serialul "în derivă" de la HBO. Denumirea este la fel de echivalentă fonetic cu "in the river". O fi doar o coincidenţă? Eu nu cred, mai ales pentru că nimic în acest serial nu este întâmplător. Totul este calculat aproape milimetric. Pentru cei care nu au urmărit nici un episod, fac un rezumat frugal: Marcel Iureş joacă rolul unui psihoterapeut destul de cu experiență și are o mână de pacienţi pe care îi studiază încercând nu să le rezolve problemele, ci mai degrabă să-i facă să înţeleagă care sunt problemele lor.
Ei, şi acum ca să înţelegeţi de ce v-am luat aşa pe de departe, vă relatez firul epic al unuia din episoade. Pacienţii sunt Tudor şi Ruxandra. Subiectul şedinţei de terapie din acest episod este faptul că Ruxi l-a înşelat pe Tudor cu Sergiu, şeful ei.
Şi cum mă uitam eu aşa la episod, înțeleg brusc că înşelatul unuia din parteneri are de a face strict cu conflictele interioare ale persoanei în cauză, iar celălalt nu poate decât să decidă dacă vrea să mai fie cu o persoană cu nişte conflicte atât de mari încât încalcă nişte limite impuse strict de societate, cum ar fi monogamia.
Ca înşelat primul instinct este să iei actul în sine ca îndreptat strict către tine, că este o corecţie aplicată ţie, că ai făcut ceva ce l-a îndemnat pe celălat să te înșele, că nu ai fost detul de bun. Bine, nu spun că nu sunt şi astfel de cazuri, dar de cele mai multe ori înşelatul cred că este strict legat de conflictele interioare are persoanei care îl execută.
Şi, deci, inevitabil m-am trezit întrebându-mă: dacă aş fi înşelată aş ierta sau aş indica uşa de la intrare fără nici un tremur de ezitare? Aş încerca măcar să înţeleg de ce s-a întâmplat asta? Sau aş lua-o la modul atât de personal încât aş considera-o o trădare? Pe de altă parte, dacă ai continua o relaţie cârpită cu scuipinol, ai avea mereu dreptul să-l torturezi pe celălalt fără ca el să aibă dreptul să riposteze, măcinat de sentimentul de vinovăţie. Ei și atunci? Rămâi cu o cârpă cu care faci ce vrei, pentru că tu ai drept de veto. Dar vei fi oare destul de Om încât să nu te foloseşti de avantajul pe care-l ai faţă de celălalt?
Vedeţi voi, în filme suntem "educaţi" că la prima palmă sau primul cuvânt "jignitor" sau chiar și măcar o aluzie, trebuie să trântim uşa în relaţie, să luăm şi copilul cu noi şi să-l pedepsim pe celălalt până îi sângerează portofelul şi intră in depresie hăituit de amintirile de neînlocuit cu voi doi, până pe muchia sinuciderii, dar nu chiar să o facă, ci doar să-şi trăiască TOATĂ viaţa regretând că te-a pierdut, când de fapt tu vei regreta că ai cedat impulsului de moment şi ai plecat, fiind acum prea orgolios pentru a mai da înapoi. Nu mă refer la palma aceea dată de un soţ violent nevestii care i-a pus în farfurie mâncarea călâie şi că furculiţa nu e paralelă cu cuţitul. Nuuu.... Vorbesc de un cuplu normal spre utopic.
Ştiţi, fără să vrem suntem oglinzile părinţilor noştri, încercând atât de tare să nu semănăm cu ei încât ne căsătorim exact cu copia aproape fidelă a părintelui de sex opus, iar problemele din cuplu apar de multe ori ca urmare a conflictului dintre educaţiile primite de cei doi acasă. Deci cumva nu ne certăm noi doi, ci se ceartă cuscrii între ei, care dă o educaţie mai bună puradelului. Am putea la fel de bine ca noi doi să stăm pe margine şi să ne uităm la părinţii noştri cum se ceartă, iar la sfâşit, când au stabilit ei ce e mai bine, s-o ingerăm de-a gata.
Este o tehnică şi cearta, să ştiţi. Sunt nişte reguli nescrise ale certurilor. De exemplu, când te cerţi, trebuie să rămâi pe subiect. Nu devia la probleme mai vechi sau nu aduce vorba de alte persoane care nu au nici o legătură cu subiectul. Nu ridica tonul mai mult decât l-a ridicat celălalt, pentru că atunci dai impresia că vrei să domini şi că nu vrei să discuţi ca de la egal la egal.... şi, mă rog, o să vă mai dau eu alte ponturi şi cu altă ocazie. Make no mistake, de multe ori încalc acest reguli, şi chiar şi Adi, la care am pretenţia că ştie destulă psihologie încât să mă marioneteze după bunul plac. Dar trebuie să încercăm măcar să ne conştientizăm propriile greşeli şi să încercăm să atingem Nirvana certurilor, transformându-le în dezbateri.
Hai că v-am derutat destul pe ziua de azi şi deja v-am pierdut interesul, probabil. "În derivă" e de vină. Urmăriţi-l. E musai. Daţi de el şi pe vplay, ca să nu staţi mereu cu bunghiul pe programul tv.

Nimic special

2011-01-27T21:33:00.001+02:00

Vine o vreme în viaţa fiecăreia când realizează că cel mai frumos mod de a-şi serba vârsta de 28 de ani este fix ca o zi normală de miercuri în care te-a trezit piticul cu un pupic de "la mulţi ani, mami", pentru ca apoi să te mai lase să dormi încă o oră, prin bunăvoinţa nemărginită a lui tati, iar apoi să-ţi bei cafeaua dând like-uri la cele deja peste 40 de "la mulţi ani" de pe peretele de facebook, care până la sfârşitul zilei au devenit peste 120. Şi nu voi ca să mă laud, nici nu voi să vă-nspăimânt, doar vă şeruiesc aşa... dantelat, cum mi-am petrecut ziua de ieri. Nu am avut musafiri şi chindii îndestulate ca pe vremuri, când stăteam cu ai mei, de făcea mama câte două feluri de mâncare plus aperitive și desert, şi când veneau vreo 3-4 familii cu puradei cu tot. Dar ei veneau la tata, căci ei ştiau că e ziua lui, nu ştiau că eu m-am născut de ziua lui. Şi de ziua noastră, a mea a lui tata şi a lui Ceauşescu, era program la tv până la 12 noaptea, nu doar până la 10, ca de obicei. Stăteam cu ochii zgâiţi la desene alb-negru pe un televizor Diamant care avea în loc de antenă un cuţit din setu' ăla bunu'. Veneau, deci, cum vă spuneam, gârlă de invitaţi, şi eu aşteptam cu inima la gură să văd ce am primit cadou. "Aaaa.... Nu ştiam că e ziua şi a lu' asta mică, ce rău îmi pare că nu i-am adus nimic. Îmi pare rău!"
Şi cu asta rămâneam, cu părerile lor de rău. Ţin minte cât se poate de bine dezamăgirea care mă încerca atunci când eram uitată cu totul. Daaar, acum m-am făcut mare, iar cel mai frumos cadou a fost pupicul lui Tudor de dimineaţă, şi nicicum iPad-ul adus de curier la ora 16:00 pe care Adi îl aştepta mai nerăbdător ca mine. Este adevărat că îl butonez de când l-am primit şi nu regret nici o secundă că nu am luat de banii încasaţi pe vechiul mini-laptop, tableta grafică şi alte piese PC ce zăceau prin casă un alt laptop. Nu regret alegerea făcută, m-am obişnuit deja cu tastatura virtuală şi orice minus adus de faptul ca nu e un laptop îl rezolvă o simplă aplicaţe. Ba chiar am făcut o super afacere. L-am luat la ocazie, cu 500 de lei mai ieftin decât e pe piaţă.
Ca update, iPhone-ul meu şi-a revenit din blocajul de soft care-l cârpise ultima dată, iar Țâtruş 206 se preconizează că va ieşi din spital în week-end. Cică i-a luat nenea doctoru' capotă nouă, că cea veche era ciufulită iremediabil, şi ochelari noi, că cei vechi zâmbeau ştirb.
Aşa că: cele rele să se spele, cele bune să se-adune.

Un nou sezon de concursuri!

2011-01-26T00:50:00.001+02:00

De la 1 februarie voi relua concursul de make-up cu ceva premii surpriză, sper. Înscrierile le puteți face pe pagina de concurs, completând formularul.Tags:

La omu' sărac toate belele trag

2011-01-20T01:05:00.003+02:00

Am intrat în noul an cu bune și cu rele. Dar, mai ales cu rele. Săptămâna trecută am mătrășit mașina. Da, io, femeie la volan, am intrat în curu alteia, tot femeie, tot la volan, care a pus frână bruscă la stop când tocmai s-a făcut verde. Eu frână am pus... dar bată-l vina dă ABS a intrat taman bine, de m-a patinat fix pe bara domnișoarei. Renault-ul ei a avut câteva escoriații, dar 206-le meu și-a acordeonat capotă, faruri și ce se mai găsea pe sub ele. Scurt pe doi și înmulțit cu 3, tre să scot de la teșcherea 1500-2000de ronei, taman bine, de la început de an, că veniră și impozitele. 500 de lei, atât e prețul lor. Drept dovadă, ca să scot banii măcar de capotă am pus la vânzare tabletuța mea gigică pe care am dat 800 de lei și pe care nu am folosit-o decât de 2 ori, cu 450 de lei. Daaa.. știu, mă doare inima... dar asta e... unde nu e cap, vai de portofel. Dar sunt optimistă, căci se putea și mai rău.. se putea să avariez și deriere-ul domnișoarei și să mai scot bani și pentru reparațiile ei, căci RCA-ul meu am descoperit că era expirat de 2 luni, și apoi am avut noroc și că nu m-am avariat eu, căci asta mi-ar mai fi lipsit să zac prin spitale pe sărăcia asta neonică, și să-l mai las și pe bărbată-miu dădac, fără să mai rămâie nimeni să facă bani pentru faruri și capotă. Așadar am luat-o bine de la început de an... și ca o bomboană pe colivă, adineauri mi-a crăpat și iPhone-ul. Mâine tre să mă înființez la Orange, poate fac un pustiu de bine și mă scot din belea. Dar.. nu disper, sunt optimistă. Viața e încă roz (pal). Vouă? Cum vă merge?

urări de 2011

2011-01-05T23:11:00.001+02:00

Bună seara, prieteni. Încerc să nu fac un efort supradimensionat cu postul acesta și să-l țin pe cât de succint posibil. Și asta doar pentru că somnul meu din ultimele 5 nopți a fost chinuit de griji materne, inclusiv cel de Revelion, datorită piticului meu care a făcut un 3 în 1: otită la urechea dreaptă, un canin și un incisiv care se luptă să iasă și o gripă foaaarte scârboasă pe care a binevoit să mi-o dea și mie. Am scurs la muci de nu știu de unde au putut ieși atâția, că eu nu am băut atâtea lichide. Am sacrificat copaci întregi transformați în șervețele și am băut și urinat ( în exact această ordine) găleți întregi de ceai "năsuc înfundat". Așa că vouă vă doresc pe anul ăsta multă sănătate, căci, da, e mult mai bună decât banii!

pentru al'de Andrei!

2010-11-30T18:21:00.001+02:00

Prin prezenta doresc să arunc cu La mulți ani! și cu urături de la cel mai bine în sus tuturor Andreilor și Andreelor cunoscute sau necunoscute mie, precum și derivaților de la preapopularul sfant. Știu că sunt unii Adrieni care serbează (cum ar fi tata) și alții care nu prea ( ca soțul meu), așa că nu vă năvăliți cu toții să stricați minute sau sms-uri cu "Să ne trăiești Adriene!", că nu pune botu', și cu atât mai mult să aruncați banii aiurea pe cadouri. Să beți și în cinstea mea un păhărel că m-am ostenit să scriu articolu' ăsta cu diacritice dă pă iPhone. Pupa-v-aș!

interludii bahice

2010-11-26T17:57:00.001+02:00

Să vă povestesc despre ultima beţie. O pot numi doar eu beţie, pentru că m-am carcaleţit doar din 4 pahare de vin roşu şi unul de vin alb. Acu vreo 3 seri m-am apucat eu cu o mare scârbă de călcat. Se adunase mormanul cam mare şi dulapul copilului deja se golise de hăinuţe… că toate trebuiau călcate. Şi, deci, am zis că e cam cazul să mă apuc de călcat. Şi ca să-mi mai treacă din scârbă.. m-am gândit să “ia mai toarn-un păhărel” cu bărbată-miu, şi el neprofesionist în chestii bahice. Plus, că ne cam pierdusem din antrenament, ultima beţiveală în cuplu fiind cam cu mai bine de doi ani în urmă. Acuma… nah, io nu m-aş fi cherchelit atât de suav dacă nu aveam atât de mult de călcat, lucru pe care l-am făcut fără băgare de seamă ca şi când vinăreala şi cu călcatul ar fi mers mână-n mână de când s-a inventat masa de călcat. Mă rog, dar, să revin. Partea interesantă apare abia a doua zi, când m-am trezit nu cu durere de cap de mahmureală, cum s-ar fi aşteptat orice profesionist în ale alcoolului, ci… m-am trezit beată la loc. Adică.. să nu credeţi că era în capul meu acelaşi carusel ca de cu seara, nuu… doar senzaţia de vertij-preludiu unei beţii crunte. Mi-am băut cafeaua, am băut două căni cu ceai, dar nimic. Era ora 14:00 şi alcoolu’ tot nu voia să cedeze. Până la urmă i-am dat de cap cu un pachet de biscuiţi şi o ciorbă de picioare de porc. Al meu? nu a avut nici pe dracu’. S-a trezit mai sprinten ca la 18 ani, la ora 8 a.m., deşi am băut în mod egal: una mie, una ţie. Ceea ce este destul de ciudat, că o bere îl cam dă gata de obicei.

Octombrie cu ochi albaştri

2010-11-26T17:36:00.001+02:00

Foto: Adrian Costea

Make-up: Roxana Costea

Model: Sabrina Roşioru

Locaţie: studio

înainte:

după:

Marketingul produselor de întreținere corporală

2010-11-16T13:21:00.003+02:00

Când am ajuns să dedicăm atât timp carcaselor noastre? Să cheltuim atâția bani pe produse de întreținere... de la cele ingerabile până la cele aplicabile. Dacă o luăm sistematic din cap până-n picioare avem așa: la capitolul păr în ordinea aplicării lor: tratament, șampon, mască/balsam, ser pentru vârfuri, spumă volum, spray protector antitermic, spray de strălucire, fixativ/gel/ceară. Nu le-am enumerat pe toate, știu... ci doar un minim minimorum. Apoi ar veni fața: demachiant, loțiune tonică, cremă de față de zi (hidratantă, antirid etc), cremă de ochi, cremă de noapte (înainte de care se aplică demachiant, loțiune tonică), mască (se aplică de 2-3 ori pe săptămână). Nu mai vorbesc despre produsele de machiaj.. acelea intră la categoria upgrade. Apoi vine: corpul - loțiune hidratantă, loțiune anticelulitică, cremă de lifting pentru sâni, cremă pentru încetinirea creșterii părului, ulei sau unt de corp, cremă de mâini, cremă pentru cuticule, cremă pentru coate, cremă pentru hidratarea călcâielor, cremă abrazivă pentru călcâie, iar la capitolul duș: gelul de duș, scrub de corp, spumant de baie, sare de baie și multe și alte multe altele. M-ar apuca groaza doar să calculez valoarea acestor astfel de produse pe care le am în casă, și mereu spun să nu mai cumpăr altceva până nu termin produsele pe care le am, dar ajung inevitabil să cumpăr altele și altele, până nu mai am pe unde să le pun. Se pare însă că este din ce în ce mai greu și pentru bărbați, mai ales că văd că au apărut și pentru ei creme hidratante pentru față, măști sau alte geluri emoliente. Dacă ne-am dedica zilnic timp pentru ritualuri de hidratări și înfrumusețări, nu am mai face altceva decât asta, doar ca a doua zi să o luăm de la capăt. Voi cât timp dedicați întreținerii corporale prin astfel de miruri și poțiuni?

Mișto

2010-11-16T12:53:00.002+02:00

Bătrâneţea bat-o vina

2010-11-15T21:21:00.001+02:00

În viaţa fiecăreia vine un moment în care realizează că mansarda nu prea-l mai ajută. Din senin, aşa, realizezi că nu mai ştii unde ţi-ai pus ouăle şi le cauţi, le cauţi până îţi vine rău, iar apoi îţi pui bărbatul să le caute… prin sacoşe, prin maşină, prin portbagaj. Dar ele nu-s. E clar! Ori le-ai uitat în căruciorul de cumpărături, ori….. şi mai groaznic, ţi le-a furat careva. Terrrribil! Sentimentul de a rătăci ceva şi lenea de a trebui să te duci la alimentara de la colţ ca să cumperi din nou alte ouă. Şi de parcă nu ar fi fost de ajuns, îi mai cârpeşti şi un coş în cap puştiului angajat acolo care aranja teancul de coşuri. Un urlet crâncen s-a auzit, de parcă i-am spart lui ouăle, dar nu, era doar ochiul. I-l învineţisem. Încă un bărbat care mă va pomeni dimineaţa următoare! Asta e… nu râdeţi, că veţi ajunge şi voi ca mine.

eu și piticul

2010-11-14T11:52:00.004+02:00

Bună ziua, dragilor

Nu am mai scris de mult un articol in medias res, drept pentru care mă smulg din lenea în care mă desfătam și pun mâna pe tastatură cu premeditarea de a publica un content caracteristic Screamătului intelectual. Știu că în ultima vreme am publicat doar articole cu și despre machiaje și concursuri, și sunt cam 72,34 % șanse să vă fi plictisit pe unii dintre voi de moaaarte, mai ales publicul mascul, și în special pe cel mascul alpha. Bine, acum, eu, ca scriitoare a acestui blog, ergo feminină întru sexul meu, am un scop cam greu de atins în a cuceri atenția intelectuală a domniilor voastre, dar mă bazez pe femeia din fiecare bărbat pentru asta, și nu mă refer la actul sexual.

Ca să înțelegeți mai bine de ce nu am mai scris pe blog, am să vă dau un sneak-peak despre ce înseamnă să fii Roxana Costea zilnic. Cam singurele momente personale, în care pot să fac ce vrea mușchiu' meu superior de la mansardă sunt acelea când Tudor doarme. Și asta înseamnă puiul de somn de după-amiază, adicătelea cam 2-3 ore. Acum.. vă întreb: câte lucruri să fac și eu în acele 2-3 ore zilnic? Păi unul dintre ele ar fi o baie, care cu tot cu uscat de păr, coafat, uns cu toate mirodeniile pe corp, mască de exfoliere a tenului și alte chestii, cam epuizează toată fereastra de timp. Alt lucru de făcut ar fi epilatul săptămânal, sau manichiura/pedichiura săptămânală, sau pensatul, sau călcatul, lucru cam greu de efectuat când Tudor este activ pe picioarele lui, pentru că are o plăcere sadică să tot tragă de cordonul fierului de călcat. Alte chestii de făcut în acel interval de timp ar mai fi ștersul gresiei, spălatul obiectelor sanitare, care implică operarea detergenților cam toxici. Și ar mai fi cam un milion de alte lucruri de făcut decât să scriu pe blog. Și cu toate acestea, în duminica aceasta m-am smuls din ele, toate, și vă scriu vouă. Vă puteți întreba: dar .. eu ce fac totuși zilnic, când este Tudor treaz? Păi ce să fac... stau cu el, și după pampersul lui, ieșim prin parc sau la cumpărături, mai fac treburi casnice minore de genul: spălatul vaselor, făcutul mâncării, spălat rufe, făcut ordine prin casă. În principal nu-l pot pierde din priviri pentru că are niște plăceri cam periculoase pentru el. De exemplu are plăcerea sadică de a trage de oglinda din hol, care are peste 2m înălțime și cam de 3 ori greutatea lui. Am încercat să o blochez cu scaune, cutii.. dar este un mic Chuck Norris, și lui nimic nu-i stă în cale. Mai are o atracție fatală către mouse-ul lui ta-su, care este al doilea obiect tabu din casă, după iPhone-ul 4 recent achiziționat, și ecranul iMac pe care NIMENI nu are voie să îl atingă cu NIMIC altceva decât cârpița specială de șters LCD. Nu vă faceți impresii greșite, Tudor are vreo 2 mouși numai ai lui, dar nu sunt absolut deloc interesanți, pentru că nu au o săgețică albă care se plimbă pe un monitor. Eu l-am lăsat totuși să butoneze mini-laptopul meu, unde dezvoltă o plăcere exuberantă să dea cu putere în taste și să atingă iconițele de pe ecran, că așa s-a obișnuit la iPhone-ul meu, pe care a învățat de câteva luni să-l deblocheze, drept pentru care a trebuit să-mi bag parolă. Asta îmi mai câștigă ceva timp, până o să afle că parola e ziua lui de naștere. A învățat un repertoriu variat de cuvinte, cum ar fi: papuci, apă, papa, Tudor, suc, o-o (ăsta e câinele), caca, câh, dar în principiu când vrea ceva doar urlă aaaa-aaaa. A ajuns de asemenea în faza în care înțelege majoritatea lucrurilor pe care i le ceri: îl trezește dimineața pe ta-su și îl pupă, își aduce papucii să-l încalț, se duce singur în baie când îl trimit să facă băiță, bea din sticlă și din pahar, mănâncă singurel (mâncărurile mai solide), ba chiar ne dă și nouă să mâncam, ocazional. A învățat să nu mai tragă animalele de blană și să le mângâie încet, să pună mânuța la gură când tușește, să facă și să spună "pa", să coboare și să urce singur treptele și alte chestiuțe care acum nu-mi vin în minte. Este o perioadă foarte critică acum, în dezvoltarea lui, pentru că este foarte curios și abia acum descoperă lumea, drept pentru care noi, ca părinți ne-am impus să nu-i interzicem prea multe lucruri și să nu-l prea familiarizăm cu noțiunea de "NU" sau "nu e voie". Există "uf" pentru asta sau distragerea atenției, dacă nu funcționează clasica explicație a uf-ului. Am îngropat și noțiunea de bau-bau sau de na-na, care, nouă, personal ni se par doar niște noțiuni de traumă în dezvoltarea unui copil.

Cam atât pentru o duminică oarecare, promit să revin cât mai curând și cu alte articole caracteristice-mi.

Toodles and noodles!

Concurentele lunii noiembrie

2010-11-09T22:59:00.001+02:00

1. Cristina Chiperi

2. Carina Andreea Zamfir

3. Raluca Mocanu

4. Cristina Comanita

5. Cristina Bobaru

6. Roxana Dima

7. Delia Dinescu-Craciun

8. Dalia Ciortescu

9. Alexandra Dohotar

10. Madalina Gachi

Concursul de noiembrie

2010-11-01T22:47:00.001+02:00

Am dat drumul la înscrierile pentru luna noiembrie. Detalii mai multe sus, pe pagina de concurs. Vă aștept!

Câştigătoarea lunii septembrie

2010-11-01T15:15:00.001+02:00

Foto: Adrian Costea

Make-up: Roxana Costea

Model: Rodica Togui

Locaţie: studio

Cristina, câştigătoarea din luna august

2010-10-13T10:38:00.001+03:00

Foto: Adrian Costea

Make-up: Roxana Costea

Model: Cristina Bocea

Locaţie: studio

Concurentele lunii octombrie

2010-10-12T15:32:00.013+03:00

1. Cristina Chiperi

2. Roxana Dima

3. Delia Dinescu-Crăciun

4. Sabrina Rosioru

5. Anca Moise

6. Dalia Ciortescu

7. Maria Roșca

8. Alexandra Dohotar

9. Mădălina Gachi

10. Mihaela Drăghici

Concursul de Octombrie

2010-10-01T19:43:00.004+03:00

Se dă drumul la înscrierile pentru concursul din luna octombrie .
Înscrierile încep de astăzi, până vinerea viitoare, 8.10.2010. Regulile sunt aceleaşi ca şi până acum: concurentele să aibă peste 16 ani şi să se poată deplasa în Constanţa pentru şedinţa foto. Ca premiu este aceeaşi şedinţă foto + make-up profesională, de pe urma căreia câştigătoarea va primi 3 fotografii pentru portofoliu. Din partea sponsorului BonBons încă un premiu surpriză. Vă aștept în număr cât mai mare. Înscrierile aici.

Câștigătoarea concursului de septembrie

2010-09-29T15:28:00.002+03:00

Felicitări, Rodica pentru toate cele 96 de voturi!! Contactează-mă pe id-ul de mess roxcostea să stabilim ce și cum!
Restul concurentelor (cele de pe următoarele locuri) vor intra automat în concursul pentru luna octombrie. Pe data de 1 octombrie dau drumul la înscrieri. Stay tunned!

Yachtingul, un hobby accesibil

2010-09-29T15:27:00.001+03:00

Un nou update din partea mea pe cerecomand.ro despre yachting și "excursia" noastră de pe data de 19 septembrie.

Descalificare

2010-09-21T00:05:00.001+03:00

Se anunţă descalificarea uneia dintre concurente, şi anume Ana Maria Munteanu, din criterii de vârstă. Domnişoara a minţit în legătură cu vârsta pe care o are, fiind cu 2 ani mai tânără decât limita minimă de 16 ani. Aşadar nu se vor lua în calcul voturile ei. Succes celorlalte concurente!

Concursul de septembrie

2010-09-17T18:37:00.001+03:00

Luna asta avem încă un sponsor, şi anume , iar premiul constă în superba brăţară din partea stângă. Fetele concurente din luna aceasta sunt (în ordine alfabetică):

1. Bulgaru Daniela

2. Costea Veronica

3. Dohotar Alexandra

4. Drăghici Mihaela

5. Filip Andreea

6. Gachi Mădălina

7. Munteanu Ana Maria

8. Roşca Maria

9. Şuţu Mădălina

10. Togui Rodica

Am ales din concurentele pentru luna august pe cele trei care au avut cele mai multe voturi după câştigătoare. Aşa că … să înceapă votarea!

Concurs luna septembrie

2010-09-08T11:08:00.001+03:00

E oficial, dăm drumul la înscrierile pentru concursul din luna septembrie. Regulile sunt aceleaşi ca şi cele din luna trecută.: concurentele să aibă peste 16 ani şi să se poată deplasa în Constanţa pentru şedinţa foto. Perioada de înscrieri este deschisă până miercurea viitoare: 15 septembrie 2010, iar ca premiu este aceeaşi şedinţă foto + make-up profesională, de pe urma căreia câştigătoarea va primi 3 fotografii pentru portofoliu. Înscrierile aici. Hai, repejor!

încă 4 şi gata!

2010-08-30T21:45:00.001+03:00

Nu doresc nici unei mămici experienţele pe care le-am avut eu cu fi-miu în ultima săptămână. De 6 zile îmi face febră 40 cu frisoane şi deliruri uneori, şi îl ţin pe antitermice din 4 în 4 ore, iar de 3 zile îi fac antibiotic în poponeaţă din 12 în 12 ore. A ajuns micuţul meu atât de fobiat de doctori şi tot ce miroase a spital încât începe să plângă de când vede un halat alb . Se zbate ca un furtun de pompieri de când îi intră acul în poponeaţă şi până iese, de i s-au făcut noduli pe ambele fese. Mi se rupe sufletul când îl văd cum suferă, dar, din păcate ăsta este singurul remediu pentru virusachele pe care îl are. Deci de 3 zile dăm câte 10 lei la fiecare injecţie, pentru că dacă am chema pe cineva să le facă acasă ar costa 70 lei de injecţie, iar asta numai pentru că trăim în România, iar bolnavilor care nu se pot deplasa li se ia de 7 ori mai mult, pentru că sunt prinşi la înghesuială. Ori poate e considerat un lux să chemi o asistentă acasă la un bolnav? Hm… Noi mergem în fiecare dimineaţă şi seară aici, lângă noi, la Iowemed şi am ajuns să cunosc toate asistentele care sunt de gardă, iar fi-miu le face “pa” la toate. Nu scapă nici una fără “pa”. După hohotele şi urletele de injecţie, zice un “gata” printre lacrimi de crocodil şi face din mânuţă “pa”, sperând să scape cât mai repede. A învăţat el că dacă faci “pa” ai scăpat de persoana respectivă, şi mai ales dacă zici şi “gata” şi faci “pa”, apoi este definitiv. În seara asta, în timp ce ne chinuiam 3 persoane să-l ţinem ca să nu îndoaie acul în muşchiuleţii lui din fesă, urla şi zicea “gata!” de nu ştiam dacă să plâng de milă sau de dragul lui. Imediat ce-i iese acul din fund, “concertul” se opreşte brusc, de parcă nici nu ar fi avut loc vreodată, lăsând în urma sa doar nişte suspine de jale. Mai are 2 zile de antibiotice, din păcate, adică 4 injecţii oribile şi pline de coşmar pe care va trebui să le suporte. Le-aş face eu în locul lui dacă aş putea, de 10 ori, de 100 de ori, numai să nu-l mai văd cum se chinuie micuţul.

Gata!

Vă ţin la curent cu starea lui de spirit şi de sănătate şi feriţi-vă micuţii de viruşi, se pare că aceştia devin din ce în ce mai imuni la antibiotice.